Al Treișpelea

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on linkedin
LinkedIn

Foto : youtube.com ▼

Al Treișpelea |13th

⸺ 13th / Al Treișpelea| Netflix, 2016 | 100 minute ⸺ 

Rating Nesimțit :
3.5/5

De-a lungul lui 2020 au auzit de Black Lives Matter (BLM) probabil și hiper-clișeizatele babe din creierul munților care încă cred că președintele României e Nicu de la Scornicești. Filmul despre care discutăm aici s-a realizat ca urmare a primelor mișcări de stradă cu BLM în prim-plan, desfășurate între 2013 și 2015. Adică e vorba despre recurentele și endemicele probleme sociale ale minorității de culoare din Statele Unite. E posibil ca și celebra Agafia Lykova să fi auzit de protestele BLM.
„Al Treișpelea” se referă la al treisprezecelea amendament la Constituția Statelor Unite, emis și ratificat în 1865 – anul în care s-a terminat celebrul Război Civil. Nouă întotdeauna ne-a plăcut faptul că toate marile națiuni au avut cel puțin un război civil, chiar dacă nu toate evenimentele de acest fel și-au și purtat numele, pe când noi am avut celebra Rebeliune Legionară, unde niște sandilăi doreau niște dinți de aur.

În orice caz, amendamentul cu pricina sună cam așa: „Nici sclavia și nici servitutea involuntară, exceptând pedeapsa ca urmarea comiterii unei infracțiuni unde respectivul a fost condamnat de o curte organizată legal, nu vor exista pe teritoriul Statelor Unite, sau orice teritoriu suspus jurisdicției acestora.” o traducere nesimțită a Neither slavery nor involuntary servitude, except as a punishment for crime whereof the party shall have been duly convicted, shall exist within the United States, or any place subject to their jurisdiction. E interesant că legiuitorul vorbește despre Statele Unite ca „ele”, poate le spune cineva și talibanilor limbii române care ne zic că Statele Unite fac, dreg, adică sunt la persoana a treia, singular.
Producătorii filmului, având în spate aproape 150 de ani de tradiție întru prigonirea minorității din care fac parte, susțin că puterea politică și majoritatea albă s-au cramponat de excepționalul conținut în acest amendament pentru a continua sclavia cu alte mijloace, recte cu mijloace penitenciare. O sumedenie de martori direct implicați, experți, ne-experți și statistici ne sunt aduse pentru a sprijini acest punct de vedere, care este, fără îndoială, unul valid.
Acuma, avem de reținut câteva numere (că cifre sunt doar cele de la 0 la 9) – negrii constituie maximum 15 la sută din populația SUA și mai bine de o treime din populația încarcerată; Statele Unite înseamnă 5% din populația globului și au 40% din populația încarcerată a planetei; dacă ești bărbat alb în SUA ai șanse de 1 la 17 să fii condamnat la pârnaie pe parcursul vieții, dacă ești bărbat negru ai 1 la 3.
De-a lungul celor 100 de minute de mărturii nu chiar extraordinare, se conturează povestea «complexului penitenciaro-industrial» (The Prison Industrial Complex), o expresie modernă și birocratizată a dorinței majorității albe de a ține minoritatea neagră în stare de servitute. Ca de obicei, noi facem aici un comentariu asupra unor puncte de interes stârnite de film; acesta e accesibil tuturor pe Netflix și, se pare, gratis pe YouTube; și, în cel mai pur stil nesimțit, vom vorbi mai degrabă despre ce nu se spune, decât despre ce se spune.

În primul rând, pârdalnicul cuvând care începe cu «C» nu este menționat nicăieri. Credem că mai bine de un sfert de oră din documentar este dedicat penitenciarelor private unde, evident condițiile sunt mai nasoale decât în cele publice. Toată lumea se lamentează că e imoral să faci parale din necazul altuia, ca și cum e prima dată când se întâmplă. N-am auzit niciodată că penitenciarele private ar fi ilegitime, în cel mai pur sens politico-juridic al cuvântului. În tradiția Common Law, nu statul ca organism birocratic omnipotent te condamnă; el este, metaforic vorbind, doar un delegat al comunității. Astfel, din moment ce comunitatea te condamnă, ar trebui să pună la dispoziție pușcăriașilor și facilitățile necesare, cât de primitive sau de lux ar fi ele, însă nu e legitim să delegi această responsabilitate unor entități private. Mai ales să iasă banu’.
Purtătorii de cuvânt al minorității negre nu vor să recunoască realitatea capitalistă: un negru la pușcărie e mai profitabil decât un negru în libertate. Problema lor nu e neapărat una politică, deoarece e greu de crezut că pot exista concesii din partea majorității (chiar și doar din punct de vedere legislativ) mai extensive de atât. Ezitările celor mai oropsiți indivizi în a denunța perniciosul idol al capitalismului jegos à l’américaine demonstrează că miturile benevolentului capitalism sunt chiar mai înrădăcinate decât cele rasiste dupe vremea lu’ Jim Crow. Ilustrativ în acest sens este cazul Marșului către Washington pentru Libertate coordonat de Martin Luther King în 1963, devenit legendar între timp, dar care toată lumea uită că el se numea inițial Marș către Washington pentru Locuri de Muncă și Libertate.

Ca ultimă remarcă, trebuie să ne referim la una dintre cele mai nete afirmații conținute în opusul The Sources of Social Power, al cărui subiect este întregul parcurs civilizațional, în sens larg, al speciei homo sapiens. În volumul al treilea, dedicat imperialismelor, Michael Mann susține că cea mai longevivă ideologie din istorie (folosind termenul în cel mai larg sens) nu este nici liberalismul, cum ar crede analfabeții non-funcționali din Parlamentul României, nici măcar creștinismul, cum ar zice absolut-disprețuibila pochime, ci rasismul.
Din motive ce țin de sociabilitatea naturală a ființelor umane, despre care am mai discutat și vom mai discuta, această afirmație reprezintă un corolar al condiției umane. Fiind cel mai handicapat animal natural dar cel mai sofisticat animal cultural, omul împarte în mod firesc lumea în noi vs. ei. La fel ca și în cazul patrimonialismului, ca să combatem tendința naturală către rasism a oamenilor avem nevoie de stimulente puternice și sofisticate. A crede că nu există oleacă de rasism în fiecare – faptul că și negrii sunt rasiști e un alt subiect care nu se abordează – e o naivitate contraproductivă. După cum e și credința că milenii de rasism pot fi depășite într-un context social ce promovează competitivitatea permanentă și perniciosă între indivizi și grupuri. Adică capitalismus șî iar capitalismus.

Newsletter Nesimțit
guest
0 Comentarii
Inline Feedbacks
View all comments
Newsletter Nesimțit