Nimeni nu mai bălăcărește lepădăturile vieții publice cu patos, crezând că dau dovadă de-o civilizare superioară. Problema e că dacă analizezi atmosfera din hazna, nu prea merge s-o iei cu eufemisme. Așadar, noi bălăcărim politicienii pentru că sunt gunoaie, escroci, animale proaste, analfabeți, mizerii sociale, vite încălțate, bișnițari jegoși, tîrle incomensurabile și rapăne biologice cărora li s-a urcat chișătu’ la cap. Un-Nesimțit este dispus să penduleze lejer între cele mai înalte culmi ale analizei socio-istorice și cele mai josnice manifestări ale borhotului politic personalizat. Nu trebuie uitat că tîrla-i tîrlă până moare, așa că nici bălăcăreala nu se termină niciodată.
PNL-ul de dinainte de 1948 a fost o adunătură de gunoaie reacționare, fără vreo treabă cu liberalismul sau cu drepturile (exceptându-l, poate, pe cel de proprietate). Nu vă gândiți că Brătienii stăteau cu poza lui Locke sau Mill în buzunar și-o pupau toată ziua. Erau gunoaie care împuțeau corpul politic. Iară urmașii lor de după decempbrie ’89 au reușit să-i depășească în jeg, furăciune și ticăloșie. Plus, să nu uităm de securism!
Al doilea și ultimul episod dedicat gunoaielor pedeliste are o distribuție pestriță și oarecum surprinzătoare. Dacă bălăcărirea mega-gunoiului Adriean Videanu n-ar mira-o nici pe mă-sa (el ar intra și-n topuri internaționale de profil), sprâncene se pot ridica la includerea lepădăturii Gheorghe Flutur (un jeg aproape de la firul ierbii) și a vitei încălțate Raluca Turkana, în habarnismul său glacial fiind o proastă aproape post-modernă.
PeDeLeul a fost cel mai mizerabil așa-zis „partid politic” din România post-comunistă. În ciuda faptului că a avut, cel puțin oficial, o viață scurtă, a plimbat cele mai multe și jegoase gunoaie politice prin posturi oficiale și prin spațiul public, raportându-ne la cei aproximativ 10 ani de existență. Începem bălăcăreala în forță, cu trei dintre cele mai toxice gunoaie politice posibile, „Cei Trei Mari B” pedeliști: barbu, berceanu și blaga.
Astăzi bălăcărim trei gunoaie PSD-iste mai de eșalonu’ II așa. Astanu înseamnă că sunt mai puțin jegoase decât cele distribuite — de un regizor ticălos, mai mult ca sigur — în rolurile principale ale mizerabilei politici dâmbovițene. Trei mustăți — Toni Greblă, Miron Mitrea și Ovidiu Mușetescu — în spatele cărora se găsesc niște cârnați, d-ăia de ies pe cur.
Lucruri abominabile se petrec în interstițiile rețelei clientelare controlată de Florentin-Costel Pandele-Jegosu. Clienți micro-cefali ai răpănosului gunoi politic ilfovean au descoperit cum pot să câștige la licitație oameni și să fie plătiți de stat pentru asta. Bine și foarte bine. Mai mult ca sigur cu un apreciabil parandărăt.
Al doilea episod dedicat gunoaielor PSD-iste are o distribuție extrem de pestriță, una în care doar jegul incomensurabil al acestor
specimene pernicioase este element unificator: bișnițarul animalic Liviu Dragnea Nicolae, prostovanu’ cocoțat Șerban Mihăilescu (a.k.a. Miki Șpagă) și supremul excrement parlamentar, incredibilul căcat Eugen Nicolicea.