Bălăcăreală Politică

Nimeni nu-i mai bălăcărește pe politicieni cu patos, crezând că dau dovadă de-o civilizare superioară. Problema e că dacă analizezi atmosfera din hazna, nu prea merge s-o iei cu eufemisme. Așadar, noi bălăcărim politicienii pentru că sunt gunoaie, escroci, animale proaste, analfabeți, mizerii sociale, vite încălțate, bișnițari jegoși, tîrle incomensurabile și rapăne biologice cărora li s-a urcat chișătu’ la cap. Un-Nesimțit este dispus să penduleze lejer între cele mai înalte culmi ale analizei socio-istorice și cele mai josnice manifestări ale borhotului politic personalizat. Nu trebuie uitat că tîrla-i tîrlă până moare, așa că nici bălăcăreala nu se termină niciodată.

Dacă apreciați denunțarea dură și cu brutalitate a tîrlelor, vă puteți abona la blogul nesimțit aici.

România este condusă de un Complex Bișnițăresco-Securistic. Sutele de mii de gunoaie umane ce alcătuiesc acest difuz și disprețuibil conglomerat reprezintă un atentat iminent, spațial și temporal, la adresa calității vieții în spațiul mioritic. Un-Nesimțit analizează cu aplombul caracteristic această blăstămăție pluri-cefală rezultată din intercalarea securismului cu bișnițăreala.

Bișnițarul de Influență

Configurația socială și traiectoria istorică a spațiului românesc asigură proeminența bișnițarilor politici la cele mai înalte niveluri ale vieții publice. Trăgându-ne peste ochi lentilele groase ale zoologului politic, am purces la efortul de a desăvârși clasificarea «sfintei treimi» de bișnițari politici, parte integrantă a bestiariului nesimțit. Fiind inspirați de indistincția și mediocritatea cvasi-absolută a recentului prim-ministru, am desăvârșit ideal-tipul bișnițarului de influență – o veche realitate a spațiului politic românesc – ca să șadă mândru lângă bișnițarul securistic și cel animalic.

Trăind și cujetând apreciabil de mult în capitalismul de cumetrie din România post-comunistă, Un-Nesimțit a avut un impuls de clasificare zoologică. Ce fel de capitaliști există în general și ce soi avem în spațiul românesc? Că doară etica protestantă nu s-a simțit în spațiul mioritic nici cât să chiorască un șoarece. Sunt identificate trei feluri de astfel de capitaliști și descris pe larg tipul prevalent în tărâmul supranumit „Islazul Maicii Domnului”.