Share on twitter
Share on facebook

Despre «Plăși» de Siguranță cu „Cele Cinci …” de H. Rubenhold

Copertă The Five
Hallie Rubenhold, „The Five | The Untold Lives of the Women Killed by Jack the Ripper”, apărută inițial în 2019.
Rating Nesimțit :
4/5

Sursă Imagine

Autoarea, conținutul și contextul volumului “The Five | The Untold Lives of the Women Killed by Jack the Ripper” („Cele Cinci | Povestea Nescrisă a Femeilor Ucise de Jack Spintecătorul”) reprezintă argumentele supreme împotriva tîrlismelor fonice emise de două categorii proaspete dar extrem de disprețuibile (din fericire reduse ca număr de membri) din societatea românească: tinerii «intelectuali» americanizați (în special prezentați ca fiind economiști) și profesion-izdele.

Putem imagina situații în care o profesionizdă oarecare (jurnalizdă, economizdă, analizdă, etc.) mănâncă căcat cu aceeași apetență cu care vorbesc degeaba antecesoarele lor – muierile proaste de mahala. În acel moment putem să dăm exemplul autoarei (în special de istorie socială) Hallie Rubenhold. Aceasta a revigorat atenția asupra moravurilor și problemelor socio-economice a oamenilor obișnuiți (dar nu numai) din epocile Georgiană și Victoriană. Asta ca să nu mai vorbim de frecventele sale colaborări în programe de televiziune de cea mai bună calitate de ambele părți ale Atlanticului.
Noi putem spune că toate profesionizdele noastre laolaltă n-au realizat ceva asemănător. Cel puțin nu alea pe care le vezi la televizor sau prin ziare și pe FîsBuci. Totuși, ar fi excelent ca profesionizdele mâncătoare de căcat cu ghiotura să fie singura noastră problemă.

Mult mai periculoși sunt acei «tineri studioși», școliți la prestigioase instituții, mai ales din lumea anglo-saxonă și mai ales în domeniul economiei (cunoscută în cercuri serioase, dar nu în cercurile acestora ca acea dismal science). Ce-i în căpățâna acestor vajnice exemplare biologice și intelectuale e destul de greu de reperat: or fi incompetenți, fanatici, mincinoși, sau toate cele? Cel mai proeminent astfel de specimen din ultimul timp credem că este intransigentul june excremental Andrei Caramitru (destul de clișeistic, dar 100% adevărat în acest caz – un recitator fără giudeț, ca și tac-su, doar că moșneagu’ recită din autori mai buni).

Tîrletele de Andrei Caramitru
Caramitru A. - prost cu instrucție occidentală, lăudat ca intelectual de școală noue

Sursă Imagine

Fără excepție, aceștia ridică în slăvi virtuțile miticei «piețe libere» (vom discuta altădată că piață autentic liberă nu a existat niciodată și nici n-are cum să existe) într-un puseu de dervișism neoliberal. Se pare că ei n-au cetit despre chixurile recurente ale neoliberalismului din, cel puțin, ultimii 30 de ani.
Oricum, atunci când scot pe gaura gurii argumente expirate despre reducerea rolului statului ar trebui să le dăm să cetească “The Five” pentru a se lămuri cum arăta o societate în care serviciile sociale ale statului existau la un minimum și piața era atât de liberă încât trebuia să dormi într-însa. Și, mai presus de cum arăta societatea, cum arătau viețile celor mulți care nu dispuneau de capital pentru a se bucura de virtuțile «pieței libere».

Mobilul cercetării din spatele cărții este simplu: deși s-au scris mii de tomuri despre potențiala identitate a criminalului cunoscut ca Jack Spintecătorul, despre cele cinci victime cunoscute nu prea se știe nimic. În afară că erau niște prostituate.
Rubenhold purcede să (re)facă biografiile acestor cinci femei. Ea susține cu argumente că doar două se ocupau cu îndeletnicirea respectivă, fiind etichetate astfel din comoditate (și de ziariști și de polițiști) și că moartea subită și violentă nu a fost poate cel mai nasol eveniment din viața lor. De fapt, Rubenhold creionează portretele a cinci dintre nenumărații pierzători ai societății victoriene.

Parcurgând aceste foarte (aproape) înduioșătoare cinci mini-biografii, putem spune că dacă nu erai proprietar într-un fel sau altul (aproximativ 10 la sută din populație), viața ta era marcată de o sumedenie de incertitudini. Cei care n-aveau decât propriile brațe de mizat în jocul capitalismului primitiv, se puteau îndestula când era de lucru, însă perioadele de «recesiune» erau numeroase. Pentru femei, trebile stăteau și mai nasol, iar în multitudinea de necunoscute, erau și vreo câteva constante:

  • părinți și bărbați bețîvi abuzivi, într-un fel sau altul;
  • salarii de pe urma cărora nu se putea trăi, cel puțin în (toate) profesiunile deschise femeilor (vă pare familiară situația?);
  • necesitatea absolută de a “aparține” din punct de vedere social și legal se traducea în imposibilitatea economică a traiului femeilor singure;
  • alternativa la toate acestea era faimoasa instituție de «asistență socială» a Casei de Muncă (Workhouse) unde condițiile erau adesea mai precare decât în stradă. Cel puțin vara.

În momentul în care subțirica „plasă de siguranță” a familiei se ridica (dintr-un motiv sau altul; după cum știm, familiile sunt unități destul de volatile) nu exista „plasa” statului modern (atât de hulit ca o entitate „artificială” care alterează perfecțiunea pieței „libere”) reprezentată de sănătatea și educația publice și de asistența socială.
Plasa familială nu a existat sau a fost repede ridicată pentru cele cinci protagoniste ale cărții de față. Ele au ajuns să trăiască de la mână pân’ la gură în ce era cea mai bogată societate a vremii respective. Oare cum stăteau lucrurile în Țările Române?
Aceste femei aveau numeroase strategii, mai mult sau mai puțin legale, de a-și asigura un acoperiș deasupra capului în fiecare noapte în cămăruțe mizere închiriate cu ora. Pentru a supraviețui acestui stres zilnic (și spectrului reprezentat de o perioadă în workhouse), majoritatea deveneau repede dependente de alcool care, evident, nu contribuia la succesul acestor strategii. Nu întotdeauna reușeau, fiind nevoite să petreacă multe nopți sub cerul liber („aventură” cunoscută ca sleeping rough).
Dealtfel, Rubenhold susține că faimosul Jack the Ripper a fost un criminal oportunist, care nu „vâna” femei dintr-o motivație sexuală (majoritatea victimelor erau trecute de prima tinerețe) ci omora nefericite ce dormeau pe stradă cu o alcoolemie necesară în astfel de situații. Circumstanțe dincolo de controlul lor le-au dus pe cele cinci – majoritatea ținând de vicisitudinile unei societăți capitaliste fără servicii publice – din postura de victime ale sorții în victime propriu-zise.

Așa că reporterii care le mai iau interviuri apostolilor cretini ai pieței libere ar trebui să se înarmeze cu bice să-i croiască pe căcăcioși peste curu’ ăla bine întreținut și apoi să le dea un exemplar din „The Five …” pentru a se lămuri de justețea din spatele loviturilor. În tot acest timp, profesionizdele dezbat meritele estetice ale ultimei neveste de fotbalist divorțată pe FîsBuci.

Newsletter Nesimțit

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Newsletter Nesimțit