Complexul Bișnițăresco-Securistic

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on linkedin
LinkedIn

S-au schimbat vreo câteva lucruri importante de la modestul nostru debut într-ale blogosferei, însă patologiile securismului și bișniței au fost teme recurente printre opusurile nesimțite.
Am evocat acel moment primordial pentru a ne turna cenușă în cap. Am greșit și a fost nevoie de acest turbulent și misterios COVID-19 ca să ne lămurim că am greșit. Evident, nu am greșit în chestiunea largă a disprețuibilității, dar ultimele luni ne-au demonstrat că locul pe care-l rezervaserăm clasei politice pe scara disprețuibilității a fost o subestimare a potențialului său vătămător.
Întreaga supra-structură a societății (care, pe lângă politicieni, include majoritatea celor încadrați de noi la categoriile «Jeg Incomensurabil», «Animale Deghizate» sau «Căcăcioși de Robă») și-a dovedit netrebnicia și natura de patogen social.

Cum românul are darul înnăscut de a lua ce-i mai pernicios și de la tradiție și de la modernitate, cei care alcătuiesc această supra-structură s-au dovedit a fi neputincioși în fața seducției securismului (cea mai jegoasă manifestare a vechiului regim) și a chemării bișnițărești (cea mai jegoasă manifestare a capitalismului, cel puțin la nivel micro).
Pentru a ne referi colectiv la acești gropari mizerabili, ne-am văzut nevoiți să găsim o etichetare mai plastică, dându-ne seama că nu există deosebiri de natură între diferitele tîrle cu prezență publică luate aici în discuție. 

Bineînțeles că folosim termenul de «complex» în absolută bătaie de joc ; la o adică, gravitatea lui Eisenhower când avertiza împotriva Complexului Militar-Industrial provenea din rigiditatea lui de moșnegar uniformizat, nu din vreo configurare monolitică a actorilor ce compuneau cele două «sfere».
Complexul Bișnițăresco-Securistic e tot atât de real ca și cel Militar-Industrial. Prezența sa detrimentală ne apasă cotidian, cu toate astea e o denumire atractivă pentru un conglomerat de indivizi și „structuri” ce converg doar în linii mari, dând adesea dovadă de tîrlism în interiorul complexului. Etimologic vorbind, complexul nostru nu e complex deloc, după cum bișnițarii și securiștii sunt de o atât de joasă speță încât subtilitatea îi depășește și e imposibil să crezi că pot accessa vreo identitate dincolo de disprețuibila lor persoană.
Nu, indivizii și tipologiile prezentate aici sunt integrați în Complexul Bișnițăresco-Securistic pentru că bișnița și/sau securismul sunt „ocupațiunile lor manuale principale” într-o cursă după status unde viziunea lor merge de la mână pân’ la gură. În mod evident, numărul de indivizi și tipologii din complex este cvasi-infinit. În secțiunea de mai jos am reprezentat grafic cele mai celebre cazuri pe care, uneori, le mai abordaserăm în articolele acestui blog.

⸺ reprezentare grafică a unor gunoaie tipologice din Complexul Bișnițăresco-Securistic ⸺ 

Specii Bișnițăresco-Securistice

Bișnițar Securistic

Bișnițarii securistici sunt actorii alfa ai Complexului Bișnițăresco-Securistic. Tîrletele Băsescu T. este, dintre cei vizibili, cu siguranță cel mai pernicios asemenea exemplar, cu toate că noi sperăm să nu mai vorbim foarte mult despre el la prezent.

După cum lesne se poate deduce din grafic, Bișnițarul Securistic este aproape la fel de proficient într-ale bișniței pe cât este într-ale securismului. Dacă am trasa o diagonală imaginară, pornind din originea axelor către ochiul drept al mizerabilului mariner am întâlni pe parcurs bișnițari securistici de diferite anverguri – de exemplu, foarte aproape de origine am găsi un Cataramă V. (bișnițar securistic dobitoc), iar pe la jumătatea imaginarului segment l-am întâlni pe Ciobotea D. (bișnițar securistic externalizat, un gunoi ce a reușit să-și externalizeze talentele pentru bișniță și securism întru păcălirea marii mase de proști bisericoși).
Apartenența la oricare specie nu înseamnă că respectivul nu poate face cumul de titluri de disprețuibilitate ; după cum am spus, Complexul Bișnițăresco-Securistic nu este atât de divorțat de societate precum îi sugerează numele.
De pildă, dacă ar fi să considerăm cazul paradigmatic băsescian – către sfârșitul adolescenței, acesta era deja un bo$chetar jegos ; curând devenit bișnițar securistic (dezvoltându-și talentele în decenii de activitate anti-socială) ; pentru ca, recent, să i se adauge și titlul de gunoi moșnejesc.

Iliescu - originea Complexului Bișnițăresco-Securistic

Originea Sistemului

Ca orice sistem, Complexul Bișnițăresco-Securistic posedă o cosmogonie (aproape) legendară ce se leagă, în principal, de mecla neschimbătoare a lui Ion „Nea’ Nelu” Iliescu.

Continuând în registrul cvasi-mitic, puține se știu cu siguranță despre realitatea iliesciană. Părerile sunt împărțite despre proficiența acestuia într-ale bișniței sau securismului, cu toate că suntem înclinați să bănuim talente serioase în cea de-a doua arie disprețuibilă.
Câteva dintre multele zvonuri supranaturale despre faptele de disprețuibilitate ale acestei figuri originare ar include : Complexul Bișnițăresco-Securistic însuși ar fi luat naștere din împreunarea incestuoasă dintre Nea’ Nelu și Măgureanu V. (un duh primordial al securismului) ; mulți membri marcanți ai complexului s-ar fi încarnat, aidoma Atenei mitologice, direct prin despicarea căpățânii iliesciene ; privind ascensiunea fulminantă a bișnițarului securistic Băsescu T., Nea’ Nelu l-ar fi blestemat ezoteric înaintea lui Lorin Fortuna, de unde persistența cheliei.

Meleșcanu – Trilobit Securistic

Trilobit Securistic

Aflați la extremitatea axei «securistice», trilobiții aceștia sunt exemplare disprețuibile pre-Cambriene. Cum bișnița a fost inventată în Cambrian, este imposibil de reprezentat locul unui Meleșcanu pe axa verticală.

Puține se știu despre trilobiții securistici … doar că sunt extrem de jegoși. Nici măcar figuri cosmogonice, precum Nea’ Nelu, nu-și pot explica încăpățânarea trilobiților de a dăinui în fața succesivelor valuri de extincție. După cum sugerează și graficul, fac parte din Complexul Bișnițăresco-Securistic doar prin proficiența lor extraordinară într-ale securismului, cu a cărui invenție au fost contemporani.

Dragnea – Bișnițar Animalic

Bișnițar Animalic

Cea mai activă, dar nu și cea mai influentă, specie din complex. Lipsa de proficiență securistică determină bișnițarii animalici să se suprasolicite, ducând la dispariția lor relativ prematură din acest mizerabil tărâm.

În ciuda importanței lor secundare pentru propășirea complexului, bișnițarii animalici au un rol de mare vizibilitate (noi mai ocupându-ne anterior de această specie). Totuși, din când în când, un exemplar înzestrat cu o supremă cunoaștere a bișniței poate avea o ascensiune fulminantă. Dar, precum o supernovă a disprețuibilității, se stinge repede dintr-un milion de motive penibile.

Oprișan – Bișnițar Jegos

Bișnițar Jegos

Bișnițarul Jegos este cea mai recentă specie disprețuibilă pătrunsă în ecosistemul bișnițăresco-securistic și, în consecință, puține se știu despre originile acestor vietăți extrem de disprețuibile.

O ipoteză foarte populară speculează că bișnițarii jegoși se formează în ecosisteme adiacente – compuse, în principal, din câcat și glod –, migrează și învață mecanic rudimente de bișniță de la mai proficienții bișnițari animalici. Apoi, ei își găsesc o nișă foarte îngustă pe care o exploatează până când Complexul Bișnițăresco-Securistic decide că există înlocuitori mai de soi. Aceștia sfârșesc, de obicei, prin a fi expulzați din complex, cu șut.

Orban – Bișnițar de Influență

Bișnițar de Influență

Bișnițarii de Influență sunt slugile Complexului Bișnițăresco-Securistic, furnici lipsite de importanță individuală, dar esențiale din punct de vedere colectiv.

Ne-am mai aplecat pe acest blog asupra lor, astfel că știm că sunt surprinzător de jegoși pentru minuscula lor anvergură. Precum bișnițarii jegoși, cei de influență au o soartă crudă, fiind adesea scoși țapi ispășitori atunci când Complexul Bișnițăresco-Securistic este perceput de societate ca devenit mult prea parazitar.

⸺ jegul poate lua infinite morfologii în Complexul Bișnițăresco-Securistic, de la mic la mare ⸺ 

Complicii Complexului Bișnițăresco-Securistic

Spre deosebire de acțiunile cotidiene și structura sa internă, originile moderne ale Complexului Bișnițăresco-Securistic nu sunt înconjurate de mister. Astfel că putem identifica destul de precis vinovații pentru nașterea și proliferarea acestor „structuri” tîrlești.

Ca fenomen istoric, securismul e de dată relativ recentă. Fanii seriei noastre Ce Iaște Politica știu că de-abia în epoca industrială statele ajung să extragă un surplus economic necesar pentru susținerea unei birocrații serioase, iar despre servicii secrete autentice putem discuta cam de pe vremea Primului Război Mondial.
Bineînțeles că trăsături și comportamente pe care astăzi le-am numi securistice au existat mereu în societate (mai ales într-una eminamente disprețuibilă ca cea românească), însă despre dimensiunea instituțională a securismului nu putem discuta până la instaurarea regimului așa zis «comunist» – în fapt, un mega-ersatz la cârma căruia s-a succedat niște vite încălțate.
Astfel, primii complici ai complexului sunt tovarășii, deveniți prea finuți și având nevoie de alții să le facă munca de jos. Ca în filmele proaste, creațiile dobitoacelor peceriste s-au emancipat și i-au răsturnat. Laolaltă cu tovarășii de rang înalt îi regăsim pe toți cei care au tolerat struțo-cămila patrimonială zisă Partidul Comunist Român.
La o adică, partidele actuale – stafii fără trup prin care Complexul Bișnițăresco-Securistic păpușește viața publică – sunt o continuare a exercițiului întru nonsens reprezentat de primul partid de masă de pe plaiurile mioritice.

De cealaltă parte, originile bișniței pot fi considerate aproape exterioare societății românești. E adevărat că exista bișniță, inițiată de multe ori chiar de securiști, în anii ’70-’80 și ar fi mai pertinent să afirmi că românul s-a născut bișnițar decât poet.
Totuși, explozia bișniței peste tot după căderea Cortinei de Fier ne arată că nu este un fenomen specific românesc. Nici măcar alăturarea bișniței cu securismul nu este. Specific este gradul de toleranță (chiar admirație) arătat de mulți proști pentru asemenea comportamente, extrem de periculoase pentru comunitate.

Credem că e limpede unde batem cu aceste fandări pe lângă subiect : complicii Complexului Bișnițăresco-Securistic sunt mulți și nu neapărat direct implicați, deși pasivitatea, lașitatea și prostia te duc pe termen lung într-o groapă mocirloasă. Pentru a nu fi acuzați de ambiguitate și nehotărâre, exemple concrete de complici includ :

  • fiecare individ care tolerează securismele și bișnițăreala în orice activitate conexă banului public;
  • fiecare jurnalist care a acordat timp de antenă/spațiu în ziar securiștilor și bișnițarilor notorii (de exemplu, un jurnalist serios angajat la Voiculescu ar trebui să se prezinte la emisiunea cu Felix în platou cu demisia în buzunar și să înceapă discuția cu un seggberúgás vârtos acompaniat de o flegmă în ochii de porc);
  • fiecare parlamentar/ales local care a acceptat compromisuri cu bișnițari și securiști în loc să recunoască sincer că nu e în stare de nimic;
  • fiecare «intelectual» care s-a afișat la dreapta securiștilor/bișnițarilor notorii, când misiunea oricărui intelectual e să înjure establishment-ul (episodul Intelectualilor lu’ Băsescu e deosebit de relevant și grețos în acest sens);
  • fiecare alegător de peste 40 de ani care a participat cu speranță la absolut toate tururile de scrutin;
  • fiecare gunoi uniformizat pentru că există.

DAMNATIO MEMORIAE

Complexul Bișnițăresco-Securistic este expresia românească a unui fenomen relativ răspândit în societățile disprețuibile – capturarea de către interese obscure a deciziei politice la fiecare nivel și pătrunderea tîrlismelor adiacente acestui proces până în cultura unei societăți.
În actualul context internațional, e greu de crezut că și dacă s-ar forma o mișcare de eradicare, aceasta ar avea succes, deoarece doar prin violență politică la nivel generalizat s-ar putea pune complexul cu botul pe labe. A fost nevoie de un excepțional moment istoric precum Revoluția Franceză pentru desființarea disprețuibilului complex al Ancién Regime.
Totuși, ne putem consola cu gândul că, printr-un demers dus la capăt de inițiativă legislativă cetățenească, putem să impunem cea mai teribilă pedeapsă posibilă, individual, asupra gunoaielor cunoscute din Complexul Bișnițăresco-Securistic.

Acest procedeu are o istorie ilustră, cu toate că a fost mai degrabă folosit într-un sens contrar celui plănuit de noi, adică dinspre establishment. Evident, ne referim la ceea ce în lumea romană purta numele de damnatio memoriae
Cel mai celebru caz de astfel de practică se leagă de povestea celebrului faraon Akhenaten. Acesta s-a făcut vinovat de persiflarea contemporanului Complex Oligarhico-Pochesc, iar după moarte complexul a încercat să-l șteargă în totalitate din amintire și din istorie. În mod evident, dovedind perena incompetență pochească, nu au reușit.
Noi vedem o inițiativă populară de Damnatio Memoriae à la Roumaine după următoarele coordonate, cunoscând că al nostru Complex Bișnițăresco-Securistic se descotorosește rapid de cei care îl pun în vreo lumină, astfel că apartenența post-mortem la complex nu credem să existe, cu atât mai puțin atitudini pro-active de apărare a imaginii foștilor membri :

  1. Se constată decesul unui membru cunoscut al Complexului Bișnițăresco-Securistic ; să zicem, de dragul poziției în tabelul nostru de coordonate Băsescu T. – bișnițarul securistic princeps al României post-comuniste.
  2. Se vor plăti 40 de slujbe de spurcare a amintirii gunoiului respectiv în toate localitățile cu peste 5.000 de locuitori și, nepărat, în urbea natală a blestematului.
  3. Strângerea semnăturilor pentru inițiativa legislativă de «damnatio memoriae» ; alcătuirea unui «pomelnic de blăstămății» conținând toate faptele de arme (i.e., fapte de bișniță și securism) ale defunctului.
  4. Votarea și intrarea în vigoare a inițiativei.
  5. Consecințe : ștergerea din toate scriptele publice și private a bișnițarului securistic Băsescu T. (de atunci înainte se va face referire la el cu apelativului «bișnițarus securistus anonymous»), exproprierea averii neamurilor până la spița a 7-a și exilarea lor ulterioară, interzicerea numelui de Băsescu pe teritoriul republicii, incinerarea hoitului și aruncarea cenușei într-o proximă budă.

Bineînțeles că până și succesul unor astfel de inițiative nu ar fi decât unul simbolic. Totuși, ștergerea totală a cât mai multor astfel de excremente ar transmite Complexului Bișnițăresco-Securistic că suntem cu ochii-n patru. Oricâte jeguri ar coopta complexul, noi suntem mai mulți și, cândva, îl vom trimite la coșul de gunoi al istoriei. Așa că țineți minte două cuvinte : DAMNATIO MEMORIAE!

Newsletter Nesimțit

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Newsletter Nesimțit