Ca orice sistem, Complexul Bișnițăresco-Securistic posedă o cosmogonie (aproape) legendară ce se leagă, în principal, de mecla neschimbătoare a lui Ion „Nea’ Nelu” Iliescu.
Continuând în registrul cvasi-mitic, puține se știu cu siguranță despre realitatea iliesciană. Părerile sunt împărțite despre proficiența acestuia într-ale bișniței sau securismului, cu toate că suntem înclinați să bănuim talente serioase în cea de–a doua arie disprețuibilă.
Câteva dintre multele zvonuri supranaturale despre faptele de disprețuibilitate ale acestei figuri originare ar include : Complexul Bișnițăresco-Securistic însuși ar fi luat naștere din împreunarea incestuoasă dintre Nea’ Nelu și Măgureanu V. (un duh primordial al securismului) ; mulți membri marcanți ai complexului s-ar fi încarnat, aidoma Atenei mitologice, direct prin despicarea căpățânii iliesciene ; privind ascensiunea fulminantă a bișnițarului securistic Băsescu T., Nea’ Nelu l-ar fi blestemat ezoteric înaintea lui Lorin Fortuna, de unde persistența cheliei.
Bișnițarii securistici sunt actorii alfa ai Complexului Bișnițăresco-Securistic. Tîrletele Băsescu T. este, dintre cei vizibili, cu siguranță cel mai pernicios asemenea exemplar, cu toate că noi sperăm să nu mai vorbim foarte mult despre el la prezent.
După cum lesne se poate deduce din grafic, Bișnițarul Securistic este aproape la fel de proficient într-ale bișniței pe cât este într-ale securismului. Dacă am trasa o diagonală imaginară, pornind din originea axelor către ochiul drept al mizerabilului mariner am întâlni pe parcurs bișnițari securistici de diferite anverguri – de exemplu, foarte aproape de origine am găsi un Cataramă V. (bișnițar securistic dobitoc), iar pe la jumătatea imaginarului segment l-am întâlni pe Ciobotea D. (bișnițar securistic externalizat, un gunoi ce a reușit să–și externalizeze talentele pentru bișniță și securism întru păcălirea marii mase de proști bisericoși).
Apartenența la oricare specie nu înseamnă că respectivul nu poate face cumul de titluri de disprețuibilitate; după cum am spus, Complexul Bișnițăresco-Securistic nu este atât de divorțat de societate precum îi sugerează numele.
De pildă, dacă ar fi să considerăm cazul paradigmatic băsescian – către sfârșitul adolescenței, acesta era deja un bo$$chetar jegos ; curând devenit bișnițar securistic (dezvoltându-și talentele în decenii de activitate anti-socială) ; pentru ca, recent, să i se adauge și titlul de gunoi moșnejesc.
Aflați la extremitatea axei «securistice», trilobiții aceștia sunt exemplare disprețuibile pre–Cambriene. Cum bișnița a fost inventată în Cambrian, este imposibil de reprezentat locul unui Meleșcanu pe axa verticală.
Puține se știu despre trilobiții securistici … doar că sunt extrem de jegoși. Nici măcar figuri cosmogonice, precum Nea’ Nelu, nu–și pot explica încăpățânarea trilobiților de a dăinui în fața succesivelor valuri de extincție. După cum sugerează și graficul, fac parte din Complexul Bișnițăresco-Securistic doar prin proficiența lor extraordinară într-ale securismului, cu a cărui invenție au fost contemporani.
Cea mai activă, dar nu și cea mai influentă, specie din complex. Lipsa de proficiență securistică determină bișnițarii animalici să se suprasolicite, ducând la dispariția lor relativ prematură din acest mizerabil tărâm.
În ciuda importanței lor secundare pentru propășirea complexului, bișnițarii animalici au un rol de mare vizibilitate (noi mai ocupându-ne anterior de această specie). Totuși, din când în când, un exemplar înzestrat cu o supremă cunoaștere a bișniței poate avea o ascensiune fulminantă. Dar, precum o supernovă a disprețuibilității, se stinge repede dintr-un milion de motive penibile.
Bișnițarii de Influență sunt slugile Complexului Bișnițăresco-Securistic, furnici lipsite de importanță individuală, dar esențiale din punct de vedere colectiv.
Spre deosebire de acțiunile cotidiene și structura sa internă, originile moderne ale Complexului Bișnițăresco-Securistic nu sunt înconjurate de mister. Astfel că putem identifica destul de precis vinovații pentru nașterea și proliferarea acestor „structuri” tîrlești.
Ca fenomen istoric, securismul e de dată relativ recentă. Fanii seriei noastre Ce Iaște Politica știu că de–abia în epoca industrială statele ajung să extragă un surplus economic necesar pentru susținerea unei birocrații serioase, iar despre servicii secrete autentice putem discuta cam de pe vremea Primului Război Mondial.
Bineînțeles că trăsături și comportamente pe care astăzi le–am numi securistice au existat mereu în societate (mai ales într-una eminamente disprețuibilă ca cea românească), însă despre dimensiunea instituțională a securismului nu putem discuta până la instaurarea regimului așa zis «comunist» – în fapt, un mega-ersatz la cârma căruia s-a succedat niște vite încălțate. Astfel, primii complici ai complexului sunt tovarășii, deveniți prea finuți și având nevoie de alții să le facă munca de jos. Ca în filmele proaste, creațiile dobitoacelor peceriste s-au emancipat și i-au răsturnat. Laolaltă cu tovarășii de rang înalt îi regăsim pe toți cei care au tolerat struțo-cămila patrimonială zisă Partidul Comunist Român.
La o adică, partidele actuale – stafii fără trup prin care Complexul Bișnițăresco-Securistic păpușește viața publică – sunt o continuare a exercițiului întru nonsens reprezentat de primul partid de masă de pe plaiurile mioritice.
De cealaltă parte, originile bișniței pot fi considerate aproape exterioare societății românești. E adevărat că exista bișniță, inițiată de multe ori chiar de securiști, în anii ’70-’80 și ar fi mai pertinent să afirmi că românul s-a născut bișnițar decât poet.
Totuși, explozia bișniței peste tot după căderea Cortinei de Fier ne arată că nu este un fenomen specific românesc. Nici măcar alăturarea bișniței cu securismul nu este. Specific este gradul de toleranță (chiar admirație) arătat de mulți proști pentru asemenea comportamente, extrem de periculoase pentru comunitate.
Credem că e limpede unde batem cu aceste fandări pe lângă subiect : complicii Complexului Bișnițăresco-Securistic sunt mulți și nu neapărat direct implicați, deși pasivitatea, lașitatea și prostia te duc pe termen lung într-o groapă mocirloasă. Pentru a nu fi acuzați de ambiguitate și nehotărâre, exemple concrete de complici includ:
Complexul Bișnițăresco-Securistic este expresia românească a unui fenomen relativ răspândit în societățile disprețuibile – capturarea de către interese obscure a deciziei politice la fiecare nivel și pătrunderea tîrlismelor adiacente acestui proces până în cultura unei societăți.
În actualul context internațional, e greu de crezut că și dacă s-ar forma o mișcare de eradicare, aceasta ar avea succes, deoarece doar prin violență politică la nivel generalizat s-ar putea pune complexul cu botul pe labe. A fost nevoie de un excepțional moment istoric precum Revoluția Franceză pentru desființarea disprețuibilului complex al Ancién Regime.
Totuși, ne putem consola cu gândul că, printr-un demers dus la capăt de inițiativă legislativă cetățenească, putem să impunem cea mai teribilă pedeapsă posibilă, individual, asupra gunoaielor cunoscute din Complexul Bișnițăresco- Securistic.
Acest procedeu are o istorie ilustră, cu toate că a fost mai degrabă folosit într-un sens contrar celui plănuit de noi, adică dinspre establishment. Evident, ne referim la ceea ce în lumea romană purta numele de damnatio memoriae.
Cel mai celebru caz de astfel de practică se leagă de povestea celebrului faraon Akhenaten. Acesta s-a făcut vinovat de persiflarea contemporanului Complex Oligarhico–Pochesc, iar după moarte complexul a încercat să-l șteargă în totalitate din amintire și din istorie. În mod evident, dovedind perena incompetență pochească, nu au reușit.
Noi vedem o inițiativă populară de Damnatio Memoriae à la Roumaine după următoarele coordonate, cunoscând că al nostru Complex Bișnițăresco-Securistic se descotorosește rapid de cei care îl pun în vreo lumină, astfel că apartenența post-mortem la complex nu credem să existe, cu atât mai puțin atitudini pro–active de apărare a imaginii foștilor membri:
Bineînțeles că până și succesul unor astfel de inițiative nu ar fi decât unul simbolic. Totuși, ștergerea totală a cât mai multor astfel de excremente ar transmite Complexului Bișnițăresco-Securistic că suntem cu ochii-n patru. Oricâte jeguri ar coopta complexul, noi suntem mai mulți și, cândva, îl vom trimite la coșul de gunoi al istoriei. Așa că țineți minte două cuvinte : DAMNATIO MEMORIAE!
Dacă apreciați astfel de articole, vă puteți abona la blogul nesimțit aici.
„Educație și Bălăcăreală Politică” | ©®™, 2019-24.
mailto: titularu@un-nesimtit.ro