Un Nesimțit

O sumedenie de învățați – și vreo câțiva mai puțin învățați – au susținut și susțin în continuare că studiem istoria pentru a nu repeta greșelile trecutului. Nouă ni se pare că e cam mult, dar informați de două apariții relativ recente, ne aplecăm asupra faimoasei perioade de un secol și ceva care a marcat declinul și decesul Republicii Romane. Om avea ceva de învățat din acele vremi? Nu prea credem, dar e important să știm că o frântură de fragment de consecință se regăsește în societățile noastre. În plus, e poveste facinantă!

«Succession» reușește în a realiza ceva aparent imposibil : să satirizeze în același timp dramele familiale, thriller-ele corporate și condiția umană în contextul capitalismului târziu neoliberal. Dacă vreți să vedeți (și să vă râdeți) într-o manieră concentrată tot ce e tîrlesc în destinul mai-marilor mega-corporațiilor, atunci luptele intestine din clanul Roy pentru controlul Waystar Royco reprezintă tot ce e mai bun în «epoca de aur» a serialelor.

Un-Nesimțit a fost plăcut impresionat de documentarul “The Life of Muhammad”/„Viața lui Mahomed”, și-l consideră o introducere extraordinară în înțelegerea unui fenomen major al istoriei ⸺ ascensiunea islamismului. Programul atinge punctele esențiale ale evoluției politice a unei comunități de la stadiul de trib la cel de stat. Totuși, nu este un program fără defecte (sau cu defecte peste care să trecem) și asupra lor ne vom apleca în această postare.

Unul dintre serialele interesante produse (cred) de Netflix în ultima perioadă este «Mindhunter». Poate multă lume nu-și dă seama, dar ideea/meseria/identitatea de profiler este una relativ nouă, ea datează din anii ’70. Bazându-se pe memoriile băietului deștept care a fondat departamentul de «Științe Comportamentale» din cadrul FBI, «Mindhunter» livrează beton în primul sezon. Al doilea – o dezamăgire, cel puțin pentru noi ăștia vaccinați împotriva political correctness.

A devenit un truism pe acest blog (dar și în general prin forum-urile de analiză care contează) să ne referim la economie drept acea “dismal science”. Această reputație nasoală nu se datorează celor ca Thomas Piketty și opus-ului său „Capitalul în Secolul XXI”. De fapt, am dorit să ne alfabetizăm în ceea ce privește istoria economică a ultimelor secole. Și am reușit cu brio, evident.

Cică „The Good Fight” ar fi unul dintre cele mai bune seriale politice de la ora actuală. Nu știu exact ce-ar însemna serial politic, însă toate filmele și/sau serialele având setting-ul în vreo instituție politică nu m-au captivat niciodată. În „Good Fight” doar se simte presiunea a ceea ce prostime crede că e politica; geniul creatorilor stând în satirizarea așa-zisei politici de masă, având în prim-plan pe excelenta Christine Baranski (care, probabil ar reuși să transforme și „Las Fierbinți” în ceva acceptabil).

Un-Nesimțit este fan Hallie Rubenhold, cum sunt alții fani brânză. După lectura „Cele Cinci …” – cea mai nouă carte a istoricului social britanic – Un-Nesimțit reușește din nou să-i ia la trii parale pe cretinii care propun o revenire la condiții economico-politice ca cele descrise în cartea de față. Și sunt mulți astfel de cretini, mai ales printre noile bovine de (subțire) instrucție occțidentală.