Diverse Tîrlisme

Două haznale mediatice infinit deosebite una de alta — Fox News și România TV — au dominat peisajul media în ultima săptămână. Evident, ele trebuie mereu denunțate și bălăcărite. Însă e important și să avem o perspectivă mai largă. Cum a apărut și cine e responsabil pentru proliferarea incredibilă a modelului „haznatic” de business, cel puțin în media tradițională?

Cum era de așteptat, Gabriel Oprea, regele tîrlelor, a scăpat imaculat din dosarul pricinuit de moartea polițistului Gigină. Tac-su lu' Gigină se lamentează că asta nu-i dreptate. Dar cât de naiv să fii să crezi că o problemă ca Gabriel Oprea se poate rezolva la tribunal, într-o speță în care nici noi, cei mai teribili hulitori ai căcatului Gabriel Oprea, nu l-am fi condamnat. Dreptatea pe care-o invocă Gigină Sr. doar cel de sus i-o poate furniza sau, infinit mai realist, el însuși.

Cică plastografia burduhoasă de Ciucă ar fi primul premier din lume cu inteligență artificială pe post de consilier. Acest truc jegos și străveziu de PR penelist a fost orchestrat de Sebastian Burduja, odrasla unuia dintre cei mai pernicioși securiști. Un limbric tânăr văpsește limbrici bătrâni ca să le ia locul. Să vedem când va face inteligența artificială asemenea legături!

Cu ajutorul celei mai scârboase bucăți de media pe care-am văzut-o vara asta putem vedea de ce-a murit presa în România.

Revocarea precedentului „Roe v. Wade” a pus lupa opiniei publice din (aproape) toată lumea pe Curtea Supremă a SUA.

Pandemia pare să se fi încheiat. Și, ca toate marile evenimente și procese din istoria noastră recentă, pare să nu fi înțeles nimeni nimic dintr-însa. Avem nevoie de o narațiune oficială despre ce s-a întâmplat. Nu neapărat o listă de vinovați, cu toate că ceva tentative de linșare a bo$$chetarilor politici nu strică niciodată. Dar pentru a nu fi un demers lipsit de substanță, avem nevoie de ceva de nefăcut pentru gunoaiele aflate la vârful instituțiilor românești: o investigație independentă.

Documentarul „Collective”, despre evenimentele ulterioare incendiului din clubul Colectiv, a fost mult lăudat pe-afară și prin 'năuntru. Noi credem că e cam de căcat, în sensul că nu aduce nimic nou. E doar o altă variațiune pe tema corupției și ce ne facem, maică, aicea? Pe de altă parte, Un-Nesimțit este gata să recunoască posibilitatea fascinației occidentalilor în fața unei povești emoționante, garnisită cu eroi care mai de care.

De la zi la zi, două fenomene îngrijorătoare poluează puternic și viața publică și viața privată, aproape pe întregul teritoriu al planetei: mâncătorii de căcat devin din ce în ce mai virulenți și mai mulți, iar vorbitorii degeaba vor să fie mai mereu băgați în seamă ... pentru ce? Un-Nesimțit definește aceste două categorii în stilu-i caracteristic și, pe baza unei cărți și unui articol, încearcă să explice evoluțiile periculoase ale celor două grupuri.

Un-Nesimțit recenzează serialul BBC „Line of Duty”, prin realizarea unor paralele cu realitatea procedurală a polițîștilor români. Vom vedea că disprețuibilitatea aparent inerentă acestei jegoase tagme se verifică doar în cazul societăților disprețuibile. Pe lângă faptul că discutăm de un suspans extraordinar în fiecare sezon, acesta este unul din rarele cazuri de seriale care devine mai bun pe episod ce trece. N-ar fi rău să fie material didactic obligatoriu în toate fabricile de polițîști de pe fiecare meridian.

„The Deuce”, serial produs de HBO și aflat momentan la al doilea sezon, induce într-Un-Nesimțit noi revelații cu privire la natura eminamente "proxenetică" a politicii de proastă calitate, practicată mai ales în spații disprețuibile. Realitatea că tîrlismul nu cunoaște granițe etnice, economice sau sociale devine evidentă când se realizează paralela între pești și politicienii lacomi de joasă speță. Spectrul cotețului este prea blând în ambele situații. Un opus de calitate, copchilaș al deja legendarului David Simon.