Societatea de consum, în special partea sa mediatică, ne bombardează cu diverse tîrlisme în fiecare zi. De la borhotul influencer-ilor la șabloanele tâmpe ale industriilor culturale până la prostia din capu’ tîrlelor obișnuite. În această secțiune a blogului nesimțit se găsesc subiecte mai light, comentarii pe marginea tîrlismelor aparent nevinovate, dar care spun multe despre societate și politică. Această secțiune este suprema dovadă a axiomei nesimțite tîrla-i tîrlă până moare, că de n-ar fi, nici noi n-am avea ce povesti.
Viktor Orban și-a dat iar în petec la anuala sa sesiune de tîrlit de la Tușnad. Întrebarea e de ce îl mai bagă lumea în seamă? Iară cel mai enervant aspect e discursul așa-zișilor politicieni „strongmeni” doar pentru galerie. Decredibilizarea tuturor ideologiilor pare a fi de vină pentru asemenea manifestări cretine, precum și excesiva afundare a individului contemporan în sfera privată.
Revocarea precedentului „Roe v. Wade” a pus lupa opiniei publice din (aproape) toată lumea pe Curtea Supremă a SUA.
Pandemia pare să se fi încheiat. Și, ca toate marile evenimente și procese din istoria noastră recentă, pare să nu fi înțeles nimeni nimic dintr-însa. Avem nevoie de o narațiune oficială despre ce s-a întâmplat. Nu neapărat o listă de vinovați, cu toate că ceva tentative de linșare a bo$$chetarilor politici nu strică niciodată. Dar pentru a nu fi un demers lipsit de substanță, avem nevoie de ceva de nefăcut pentru gunoaiele aflate la vârful instituțiilor românești: o investigație independentă.
Oameni relativ deștepți, educați și informați pun botu’ la explicații simple și convenabile, iar câteodată le ia până la senectute să-și dea seama c-au fost, sau mai degrabă s-au lăsat, prostiți prea ușor. Ce să mai vorbim de prostimea care crede ba că n-are nici o treabă cu se întâmplă în lume, ba că are prea multă treabă și trebuie să se jertfească pe falsul altar al ideologiilor de tot felul. Astăzi vorbim despre oceanul de explicații nesatisfăcătoare asupra cauzelor inflației și războiului.
Mai multe crize egal o katastrofa. Sau, după cum știm din capodopera ”Underground” a lui Kusturica, katastrofa e întotdeauna după colț, imediat ce te-ai trezit din beția ultimului bairam. La noi s-a proclamat eșecul statului, iar unii comentatori serioși au și adus argumente, s-au realizat studii de caz, etc. Dar o fi adevărat? Un-Nesimțit ia la puricat acest „stat” și oferă un verdict relativ încurajator: din punctul de vedere al omului obișnuit, statul român nu prea are cum să eșueze, el lipsind cu desăvârșire, cel puțin în încarnarea sa pozitivă.
Căcăciosul partid zis liberal, prin ridicola marionetă Florin-Vasilică Cîțu, efectuează întoarcerea, de rigueur, la neoliberalismul băsist. Evident, nici nu putea fi altfel, căci imaginație pentru politici de dezvoltare nici nu există. Mai rău, nici n-a existat vreodată în istoria postcomunistă a României. O istorie nesimițită a neoliberalismului în România înseamnă și multă imaginație în a bălăcări multitudinea de tîrle ce au întrupat această pernicioasă ideologie.