Diverse Tîrlisme

Oameni relativ deștepți, educați și informați pun botu' la explicații simple și convenabile, iar câteodată le ia până la senectute să-și dea seama c-au fost, sau mai degrabă s-au lăsat, prostiți prea ușor. Ce să mai vorbim de prostimea care crede ba că n-are nici o treabă cu se întâmplă în lume, ba că are prea multă treabă și trebuie să se jertfească pe falsul altar al ideologiilor de tot felul. Astăzi vorbim despre oceanul de explicații nesatisfăcătoare asupra cauzelor inflației și războiului.

Mai multe crize egal o katastrofa. Sau, după cum știm din capodopera ”Underground” a lui Kusturica, katastrofa e întotdeauna după colț, imediat ce te-ai trezit din beția ultimului bairam. La noi s-a proclamat eșecul statului, iar unii comentatori serioși au și adus argumente, s-au realizat studii de caz, etc. Dar o fi adevărat? Un-Nesimțit ia la puricat acest „stat” și oferă un verdict relativ încurajator: din punctul de vedere al omului obișnuit, statul român nu prea are cum să eșueze, el lipsind cu desăvârșire, cel puțin în încarnarea sa pozitivă.

Căcăciosul partid zis liberal, prin ridicola marionetă Florin-Vasilică Cîțu, efectuează întoarcerea, de rigueur, la neoliberalismul băsist. Evident, nici nu putea fi altfel, căci imaginație pentru politici de dezvoltare nici nu există. Mai rău, nici n-a existat vreodată în istoria postcomunistă a României. O istorie nesimițită a neoliberalismului în România înseamnă și multă imaginație în a bălăcări multitudinea de tîrle ce au întrupat această pernicioasă ideologie.

De-a lungul a trei episoade de câte o oră, BBC ne demonstrează cu vârf și îndesat caracterul pernicios al mogulului media Rupert Murdoch. Noi susținem că acest Murdoch este unul dintre puținele ... da, știm că este greu de crezut ... mega-jeguri ale timpurilor noastre. Morala acestui program e că atât timp cât e posibil ca asemenea mizerii să-și întindă blestematele tentacule pe mai mult de 2-3 grade de latitudine, democrația rămâne o poveste de adormit copiii ... cu grave probleme cognitive.

Documentarul „Collective”, despre evenimentele ulterioare incendiului din clubul Colectiv, a fost mult lăudat pe-afară și prin 'năuntru. Noi credem că e cam de căcat, în sensul că nu aduce nimic nou. E doar o altă variațiune pe tema corupției și ce ne facem, maică, aicea? Pe de altă parte, Un-Nesimțit este gata să recunoască posibilitatea fascinației occidentalilor în fața unei povești emoționante, garnisită cu eroi care mai de care.

Biografia tîrletelui absolut Ronald Reagan este luată la puricat într-o nouă miniserie difuzată de Showtime, The Reagans. Chiar dacă scenariul este evident influențat de preferințele politice actuale ale producătorilor, în particular, și ale Hollywood-ului, în general, povestea lui Reagan merită spusă și respusă din toate unghiurile. Mai rar e posibil până și să imaginezi, într-o manieră credibilă, un asemenea personaj cu atâtea defecte: indistinct, incompetent, rasist, ridicol, bombalău, turnător, attention-whore avant la lettre ș.a.m.d. Și să ajungă președinte al Statelor Unite într-un moment al vieții când devenise și un răpănos gunoi moșnejesc chiar e un scenariu extrem de nerealist

Din întâmplare, Un-Nesimțit a dat peste un imens articol scris întru slava fameliei princeps de filistini sportivi ai lumii: jegosul clan Williams. Revoltat de irosirea talentului jurnalistico-scriitoricesc pe un subiect atât de vulgar, bălăcăreala nesimțită atinge noi culmi. Prostia și tupeul on-screen afișat de cele două «planetoase» tenizmene este deja legendară, însă glorificarea jigodescului lor babac este de neiertat. Și a altora ca el! Articol nerecomandat cititorilor posedați de duhul corectitudinii politice!

De la zi la zi, două fenomene îngrijorătoare poluează puternic și viața publică și viața privată, aproape pe întregul teritoriu al planetei: mâncătorii de căcat devin din ce în ce mai virulenți și mai mulți, iar vorbitorii degeaba vor să fie mai mereu băgați în seamă ... pentru ce? Un-Nesimțit definește aceste două categorii în stilu-i caracteristic și, pe baza unei cărți și unui articol, încearcă să explice evoluțiile periculoase ale celor două grupuri.

Un-Nesimțit recenzează serialul BBC „Line of Duty”, prin realizarea unor paralele cu realitatea procedurală a polițîștilor români. Vom vedea că disprețuibilitatea aparent inerentă acestei jegoase tagme se verifică doar în cazul societăților disprețuibile. Pe lângă faptul că discutăm de un suspans extraordinar în fiecare sezon, acesta este unul din rarele cazuri de seriale care devine mai bun pe episod ce trece. N-ar fi rău să fie material didactic obligatoriu în toate fabricile de polițîști de pe fiecare meridian.

„The Deuce”, serial produs de HBO și aflat momentan la al doilea sezon, induce într-Un-Nesimțit noi revelații cu privire la natura eminamente "proxenetică" a politicii de proastă calitate, practicată mai ales în spații disprețuibile. Realitatea că tîrlismul nu cunoaște granițe etnice, economice sau sociale devine evidentă când se realizează paralela între pești și politicienii lacomi de joasă speță. Spectrul cotețului este prea blând în ambele situații. Un opus de calitate, copchilaș al deja legendarului David Simon.