Educație Politică

Fără îndoială că, de-a lungul întregii istorii, pochimea a fost cea mai jegoasă categorie socio-profesională. Texte din Egiptul vremii Regatului Nou revelă că „analiștii” vremii considerau pochii cultului lui Amun [...]

Este statul un instrument, doar un comitet de administrare al afacerilor burgheziei, după cum zicea un faimos bărbos? Sau este el o creatură înfricoșătoare, cu propriul său cap și tentacule? Ce legătură există între stat și societatea pe care o «administrează»? De la definiția statului la perspective istorice asupra puterilor acestuia.

Cea mai detaliată sinteză dupe web-ul românesc a originilor, manifestărilor și resorturilor sociale ale fascismului. Material adaptat din cartea Fascists” publicată în 2004 de Michael Mann.

Cartea din 2019 a lui Branko Milanovic, „Capitalism, Alone” constată triumful capitalismului. Însă într-o manieră lipsită de pasiune sau patimă. N-ai să găsești ode aduse antreprenorului ca figură mesianică și nici bocete de jale la adresa celor lasați în urmă de varianta globalizantă 2.0 a sistemului, botezată de autor «capitalism hiper-comercializat». Milanovic ne invită să nu ne mai atacăm nici măcar în ce privește corupția.

Neîncrederea socială (sau lipsa capitalului social) este o tară a multor societăți nedezvoltate ale lumii. Asta nu înseamnă că creșterea economică susținută e îndeajuns să rezolve această problemă serioasă. Grecia și Italia, care au devenit țări bogate în a doua jumătate a secolului al XX-lea, au avut și au în continuare o viață politică mizerabilă și sunt societăți în care încrederea inter-personală și cea în instituții nu pare a fi pe un trend ascendent.

Privatizarea industriei din fostul „lagăr socialist” poate fi considerată, în umila noastră opinie, cel mai mare jaf din istorie; cel puțin pe timp de pace. Și nicăieri n-a fost mai mult de furat decât în Rusia. „Godfather of the Kremlin: Boris Berezovsky and the Looting of Russia” ne duce la intersecția securismului cu mafia și politica primitivă astfel încât să înțelegem mai bine cum s-au ridicat celebrii „oligarhi”, dintre care Boris Berezovsky a fost cel mai faimos.

Mai toate tinerele democrații au probleme cu clientelismul. Primul astfel de caz a fost în Statele Unite: aproape imediat ce s-a introdus un soi de vot universal au răsărit și caracatițele clientelare. Mărirea și eliminarea clientelismului în America secolelor XIX-XX e o poveste fascinantă, plină de învățăminte pentru cei care cred că clientelismul s-a inventat odată cu badea Gheo Flutur și PDL-ul triplului gunoi băsescian.

Toată lumea bălăcărește corupția și corupții. Problema e că discutăm de o întreagă paletă de comportamente. Corupt e și vameșul care ia șpagă ca să lase țigările de contrabandă, corupți sunt și bișnițarii politici care n-au făcut în viața lor vreo faptă incriminată de Codul Penal. În acest articol introducem principalele categorii ale corupției politice și ne concentrăm pe cele mai prevalente: comportamentul rentier și clientelismul.

Birocrația ne urmărește în lumea modernă, fie că discutăm despre organizații private sau publice. Are o conotație neplăcute și sunt relativ puține exemple de birocrații publice serioase în prezent, dar și în perspectivă istorică. Birocrația germană (originară în corpul funcționăresc al Regatului Prusiei) este una dintre cele mai profesioniste și eficiente. În acest episod vedem cum s-a instituționalizat un corp de hârțogari regali și cum o birocrație poate să fie prea serioasă pentru binele societății pe care ar trebui să o ajute.

10 minute 2000 cuvinte ABONAȚI-VĂ Ultimele Nesimțiri 10 minute 2000 cuvinte Cuprins Aproape toată lumea a aflat despre marea dihotomie a (post?)modernității politice — în principiu, vorbim despre ultimele cinci decenii — piață vs. stat, sau vițăvercea. Filistini cu capacități pre-cambriene de apreciere a nuanțelor și a complexității structurilor sociale dau de înțeles că ar […]