Logo-Nesimtit

Educație Politică

Puterea Autonomă a Statului?

Este statul un instrument, doar un comitet de administrare al afacerilor burgheziei, după cum zicea un faimos bărbos? Sau este el o creatură înfricoșătoare, cu propriul său cap și tentacule? Ce legătură există între stat și societatea pe care o «administrează»? De la definiția statului la perspective istorice asupra puterilor acestuia.

Doar Capitalism

Cartea din 2019 a lui Branko Milanovic, „Capitalism, Alone” constată triumful capitalismului. Însă într-o manieră lipsită de pasiune sau patimă. N-ai să găsești ode aduse antreprenorului ca figură mesianică și nici bocete de jale la adresa celor lasați în urmă de varianta globalizantă 2.0 a sistemului, botezată de autor «capitalism hiper-comercializat». Milanovic ne invită să nu ne mai atacăm nici măcar în ce privește corupția.

Neîncrederea socială (sau lipsa capitalului social) este o tară a multor societăți nedezvoltate ale lumii. Asta nu înseamnă că creșterea economică susținută e îndeajuns să rezolve această problemă serioasă. Grecia și Italia, care au devenit țări bogate în a doua jumătate a secolului al XX-lea, au avut și au în continuare o viață politică mizerabilă și sunt societăți în care încrederea inter-personală și cea în instituții nu pare a fi pe un trend ascendent.

Cel Mai Mare Jaf din Istorie

Privatizarea industriei din fostul „lagăr socialist” poate fi considerată, în umila noastră opinie, cel mai mare jaf din istorie; cel puțin pe timp de pace. Și nicăieri n-a fost mai mult de furat decât în Rusia. „Godfather of the Kremlin: Boris Berezovsky and the Looting of Russia” ne duce la intersecția securismului cu mafia și politica primitivă astfel încât să înțelegem mai bine cum s-au ridicat celebrii „oligarhi”, dintre care Boris Berezovsky a fost cel mai faimos.

Epoca postbelică nu a fost niciodată o perioadă istorică favorită pentru noi și cu atât mai puțin neinteresanta istorie a Europei în această perioadă. Când te gândești la vremurile de glorie ale bătrânului continent nu poți să nu le contrastezi cu placiditatea acestor vremuri de clientelism geo-politic și birocratism bruxellez. Cartea lui Tony Judt nu ne-a schimbat în vreun fel opinia, dar am învățăt niște lucruri (e drept, de măruntă importanță) și am recomanda-o unui începător într-ale periplurilor istorice.

Al șaselea episod al valoroasei serii „Ce Iaște Politica” vizează condițiile în care au început să se articuleze ordinile de drept în Europa medievală. Teoriile post-factum ale «filosofilor» moderni și contimporani dau seama de evoluții și simbolistici ulterioare. Singurul adevăr pe care putem să-l dezgropăm sugerează un proces deosebit de îmbârligat. Episodul acesta se concentrează asupra cazului particular al spațiului englez și a sa Common Law între secolele X-XIII, urmând ca în episodul următor să ne mutăm în Europa Continentală.

Al cincilea episod din „Ce Iaște Politica” ne duce pentru prima dată pe continentul european pentru a vedea care au fost fundamentele imemoriale ale modernității europene. După cum am văzut în episoadele precedente, instituții politice și religioase de anverguri diferite nu au reușit să eradicheze loialitățile tribale în spațiile chinez, indian sau musulman. În Europa Occidentală a „vremilor întunecate” absența oricăror actori mai de doamneajută a permis Bisericii Catolice să reconfigureze dimensiunea social-culturală a populațiilor care au căzut sub incidența acesteia.

În acest cel de-al patrulea episod al seriei noastre despre evoluția politicii vom privi diferitele raporturi între stat și structurile tribale în orientul antic și medieval. Încercările structurilor sociale reprezentând familia, tribul sau un grup informal format din patroni și clienți de a captura instituțiile statului în interes propriu poartă denumirea de patrimonializare.

După cum sugerează imaginea de mai sus, în acest articol vom aborda șăfii dar și pești mai de soi, animale de magnitudinea Leviatanului. Lăsând bășcălia pentru mai târziu, episodul al treilea din seria „Ce Este POLITICA ...” vrea să lămurească trebile tribale și să povestească despre o organizare socială superioară, statul.

În al doilea episod din ceea ce se vrea cea mai valoroasă serie despre politică din blogosfera românească, Un-Nesimțit se apleacă asupra stării de natură. Dovedindu-și măiestria argumentativ-narativă, acesta privește starea de natură ca dispozitiv teoretic folosit în discursurile de legitimare, concept filozofic sau realitate antropologică. Cu acest prilej, Un-Nesimțit prezintă și principalele stadii de evoluție a organizării socialpolitice a Homo sapiens, discutând mai în amănunt primul dintre acestea, cea de «ceată».