Scurta perioadă istorică în care Lumea Occidentală iese din dulcele tempo tradițional de dezvoltare și o ia serios în sus, cel puțin pe graficele de creștere economică, poartă denumirea de „Marea Divergență”. Un-Nesimțit încearcă să explice cam care-i treaba cu divergența asta și să schițeze logica evoluțiilor politice de-o parte și de alta a Marii Divergențe: politica în „condiții malthusiene” și politica modernă de mase.
„Sursele Puterii Sociale” reprezintă lectură obligatorie pentru oricine dorește să discute despre societate și schimbare dincolo de chibițăreala specifică gunoaielor moșnejești care nu sunt sigure în ce secol a fost anul 2000. Patru surse ale puterii sociale – ideologică, economică, militară și politică – sunt urmărite din vremuri prestatale până la Marea Recesiune din 2008 pentru a da seama de acel obiectiv de aur al sociologiei istorice, un model inteligibil și rezonabil al schimbării sociale la scară largă.
Evenimentele politice din Anglia secolului al XVII-lea, precum și procesele economice și ideologice conexe sunt cunoscute sub denumirea de prima revoluție burgheză. În acest episod, luăm la puricat originile istorice ale acestor procese de amploare, sfârșind prin a sublinia cea mai importantă consecință politică a lor pe termen lung: apariția conceptului și practicii responsabilității politice.
Regimul autocratic al țarilor Rusiei, pe care l-am clasificat drept «absolutism forte» în episodul 10 al seriei noastre, a fost unic în peisajul politic european. În acest episod facem cunoștință cu originile evoluției politice rusești, încă de la celebrul Oleg al Novgorodului, trecând prin vremile de cristalizare a autocrației moscovite sub Ivan cel Groaznic. Sfârșim cu epoca de aur a patrimonialismului rusesc sub primii Romanovi și cu încercările lui Petru cel Mare de a ține în frâu cele mai tîrlești porniri politice ale patronilor de «suflete».
Epoca postbelică nu a fost niciodată o perioadă istorică favorită pentru noi și cu atât mai puțin neinteresanta istorie a Europei în această perioadă. Când te gândești la vremurile de glorie ale bătrânului continent nu poți să nu le contrastezi cu placiditatea acestor vremuri de clientelism geo-politic și birocratism bruxellez. Cartea lui Tony Judt nu ne-a schimbat în vreun fel opinia, dar am învățăt niște lucruri (e drept, de măruntă importanță) și am recomanda-o unui începător într-ale periplurilor istorice.
După multă vreme, ne îndepărtăm de spațiul occidental. Istoria aparte a pătrunderii maghiarilor și a consolidării unui important Regat al Ungariei în secolele IX-XII au dus la realități politice marcat diferite de cele despre care am discutat până acum. O corcitură între vest și est, la începutul Epocii Moderne Ungaria dezvoltase un regim de oligarhie aristocratică ce a permis ca populația rurală să fie ținută în aranjamente feudale de muncă
până în secolul al XIX-lea, dar și dispariția Ungariei de pe harta politică a Europei.