A ieșit la iveală secretul lui Polichinelle din cel mai notoriu dosar (bănuim că ar mai fi vreo câteva) al excrementului Gabriel Oprea: fapta nu există și, chiar de–ar exista, s-ar prescrie înainte să întocmești hârțogăraia pentru apel. Acuma, și dacă România ar fi fost farul călăuzitor al întregii planete în ce privește domnia legii, n-avea cum să vadă Oprea pușcăria pentru așa ceva. Mai bine l-ai fi dat în judecată pentru că-i un animal jegos, ar fi fost mai multe șanse de încarcerare.
Tatăl polițistului mort în acțiune reclamă „o mare nedreptate”, însă dreptatea care–ar fi vrut el să i se facă e de natură divină. Nu era nevoie de curți, judecători, avocați, martori sau probatorii. Cum de altfel și merită, Gabriel Oprea trebuia trăsnit din senin. În lumea reală, n-ai cum să trimiți la pușcărie pasagerul unei mașini pentru accidentul unui motociclist. Indiferent că acea coloană oficială era constituită abuziv. Eventual, poți maximum să-i dai o amendă administrativă, pentru abuz în serviciu.
Pe de altă parte, la nivel filozofic, Gabriel Oprea are vini infinite. Din punctul nostru de vedere, Gabriel Oprea e vinovat pănă și de Ciuma lui Iustinian, de Războiul de 30 de Ani sau de Păcatul Originar. Șerpele care a ademenit–o pe Eva era, de fapt, Gabriel Oprea, iară Eva noastră, cum provenea dintr–o famelie tradițională (cu mare încredere în Biserică și Armată), fusese atrasă de epoleții fraudulos dobândiți ai șerpelui. Noi îi sugerăm lui Gigină Sr. să se gândească la metode mai omenești de pedepsire a mega-impostorului Oprea, ‘că el asta vrea în realitate: pedeapsă și răzbunare.
Doar că el vrea ca alții să furnizeze pedeapsa ca să se simtă el răzbunat. Mai mult decât atât, sistemele formale de justiție au fost create taman ca să oprească ciclurile nesfârșite de răzbunare. Bătrânul Gigină poate să–și satisfacă pohta destul de simplu, da’ nu fără ceva sacrificii personale.
După puținele imagini pe care le–am văzut, se îndreaptă către 60, dar pare într-o formă fizică destul robustă. Copilul i-a murit, ce mai are el de pierdut de nu–și ia răzbunarea în propriile mâini? Ce i-a împiedicat pe aparținătorii celor cărora de–alde Lucan îi trecea fraudulos cu vederea la un posibil transplant să rupă scaune în capul gunoiului?
Faptul că oamenii vor răzbunare fără nici un fel de sacrificii personale alimentează cultura impunității în care trăiesc aceste mega-gunoaie precum Gabriel Oprea sau Mihai Lucan. Să luăm cazul Colectiv; până să se organizeze mega- proteste pentru schimbarea standardelor ISU, din vinovații direcți — Piedone și patronii clubului — nu mai trebuia să rămână dovezi biologice ale existenței lor. Poate nu erau cei mai mari vinovați, însă îl poate suspecta cineva pe Piedone de vreo nevinovăție? Piedone e vinovat pentru toate relele pământului. Poți fi patron de club bucureștean de succes fără să fii un mega-escroc? Mă cam îndoiesc.
Gabriel Oprea face șmenuri de dinainte de ’89. Șmenuri care i-au ieșit de fiecare dată. Fiind un vechi, drag și iubit membru de frunte al Complexului Bișnițăresco-Securistic, unde o mână o spală pe alta și corb la corb nu scoate ochii, nici nu–și poate imagina că șmenurile lui au produs victime colaterale. Sau, și mai probabil, victimele alea nu sunt din lumea lui Gabriel Oprea, deci, practic, nu sunt oameni. Sunt niște sclavi care merită să sufere.
Dacă i-ai pune-n vedere excrementalului generalului de carton că poate există oameni care vor să-i dea în cap, cred că ți-ar sugera un sejur la psihiatrie. Cum se poate lămuri altfel faptul că Gabriel Oprea scrie pe Facebook restaurantul unde–și va îndesa mizerabila gaură frontală cu ore sau zile înainte?
Ce-l oprește pe Gigină Sr. să intre discret în restaurant c-o căldare de apă clocotită și să-i administreze gunoiului politic o băiță ad-hoc? Iar pentru orice eventualitate poa’ să–și pitească–n haină un cuțit sau vreo țeavă de cupru, în caz că băița nu curăță jegul de tot.
Putem să-l asigurăm pe Gigină Sr. că aura de justițiar popular îi va îndulci detenția și va păși pe poarta pușcăriei c-un alai mai ceva ca Piedone sau Nuțu Cămătaru, mai ales că suporterii săi vor fi ingenui, nu pe interes. La o adică, avocații pot pleda și-o nebunie temporară sau se pot forma grupuri de presiune populară ca să primească cea mai blândă sentință. Da’ fără riscuri și sacrificii personale nu prea merge. Doar așa rezolvi o problemă ca Gabriel Oprea.
Dacă apreciați astfel de articole, vă puteți abona la blogul nesimțit aici.
„Educație și Bălăcăreală Politică” | ©®™, 2019-24.
mailto: titularu@un-nesimtit.ro