Până acum am bălăcărit 39 de gunoaie politice. Dacă adoptăm perspectiva românului obișnuit din post-comunism, gunoaiele acelea au fost principalele surse de tragism din viața lor, cel puțin cea materială.
Următoarele nouă gunoaie politice și-au „câștigat” notorietatea făcând parte din partide minore, adică altele decât cele abordate anterior. „Activitatea” lor se află în registrul ridicolului. Ei populează o lume de Acces Direct, mai degrabă decât de Sinteza Zilei. Câțiva au fost niște clovni asumați. Despre mulți se poate spune cu mâna pe inimă că sunt proști de rag. Însă toți au fost/sunt niște ticăloși.
În aceste trei episoade bănuim că se va manifesta cel mai pregnant prejudecata noastră pentru trecutul recent. E limpede că nivelul de ridicol din politica românească a scăzut treptat, apogeul fiind, evident, anii ’90. Totuși, acel deceniu al căcatului cenușiu e destul de departe.
După cum v-am obișnuit, abordăm gunoaiele în ordine alfabetică. Astăzi e rândul a trei gunoaie cu origini net diferite, însă unite de apetența lor teribilă pentru coprofagie: delirantul excrement uniformizat și securistic Mircea Chelaru, forma tabloidă de viață Tudor Ciuhodaru și lingăul cum laude Daniel Constantin.
Până acum am bălăcărit 39 de gunoaie politice. Dacă adoptăm perspectiva românului obișnuit din post-comunism, gunoaiele acelea au fost principalele surse de tragism din viața lor, cel puțin cea materială.
Următoarele nouă gunoaie politice și-au „câștigat” notorietatea făcând parte din partide minore, adică altele decât cele abordate anterior. „Activitatea” lor se află în registrul ridicolului. Ei populează o lume de Acces Direct, mai degrabă decât de Sinteza Zilei. Câțiva au fost niște clovni asumați. Despre mulți se poate spune cu mâna pe inimă că sunt proști de rag. Însă toți au fost/sunt niște ticăloși.
În aceste trei episoade bănuim că se va manifesta cel mai pregnant prejudecata noastră pentru trecutul recent. E limpede că nivelul de ridicol din politica românească a scăzut treptat, apogeul fiind, evident, anii ’90. Totuși, acel deceniu al căcatului cenușiu e destul de departe.
După cum v-am obișnuit, abordăm gunoaiele în ordine alfabetică. Astăzi e rândul a trei gunoaie cu origini net diferite, însă unite de apetența lor teribilă pentru coprofagie: delirantul excrement uniformizat și securistic Mircea Chelaru, forma tabloidă de viață Tudor Ciuhodaru și lingăul cum laude Daniel Constantin.
Hoit Viu: 1949 -.
Data Ideală Deces: <1990.
Meserie: gunoi uniformizat.
Categorie Nesimțită: excrement.
Foto: qmagazine.ro.
Câte dimensiuni ale disprețuibilității pot încăpea într-un hoit amărât? Dacă ne uităm la excrementul absolut Mircea (sau Mircia) Chelaru, limita tinde la infinit: gunoi uniformizat mai mult ca sigur și securistic (slugoi vărănesc), cripto-fascist, infractor dovedit și condamnat, „istoric” dacopat, sandilău, lingău, mason, semi-analfabet și, evident, foarte prost.
Mircea Chelaru este una dintre cele mai dezgustătoare lepădături ale României post-comuniste, iar motivul principal pentru care nu se află pe lista gunoaielor paradigmatice este că marile gunoaie, acelea cu adevărată influență în politică și societate, s-au delimitat de un asemenea specimen … până și ele considerându-l nefrecventabil.
După cum am specificat în introducere, când discutăm despre aceste gunoaie din partide minore, întrebarea este: cât e prostie și cât e ticăloșie? Dacă ne uităm la luările de cuvânt publice ale căcatului (cică fost-)uniformizat, am fi tentați să credem că e un caz de prostie pură. Pe de altă parte, dacă luăm urma paralelor și a comportamentului în societate, am fi tentați să credem că declarațiile cretino-bombastice sunt doar o fațadă.
Ca în multe alte cazuri de–a lungul acestei serii, cantitatea de jeg conținută-n aceste gunoaie depășește până și puterile noastre aproape supranaturale de bălăcărire. Așadar, ne mai rămâne doar întoarcerea la sursă. Pe CV–ul de la Camera Deputaților, scârnăvia chelărească zice că (în 2017, alături de un grup de generali) a „pus bazele doctrinei național- românismului”. Deasemenea, „cercetătorul” Chelaru a descoperit că triburile iberice de dinaintea cuceririlor romane se închinau la Zamolxes. Totuși, de departe cea mai reprezentativă remarcă pentru diaria neuronală a gunoiului uniformizat este: (despre Michaiu Bravul) „ Ridicând barda Eliberării către Cer, El a trecut brâul Munților Carpați de două ori și a încins cu același Steag pământurile vechii Dacii cu cele trei peceți, astfel că la 27 mai 1600 a putut zice din rărunchii sufletului său voivodal: Asta-i pohta ce-am pohtit!”.
Mircea Chelaru este o non-entitate atât de jegoasă și josnică, încât orice pedeapsă gândită pentru oameni sau animale este inadecvată. E un cataclism natural, o manifestare specială, aproape zamolxiană a disprețuibilității, cu care se pare că suntem nevoiți să trăim.
Hoit Viu: 1969 -.
Data Ideală Deces: oricând.
Meserie: doftor-tabloid.
Categorie Nesimțită: mâncător de căcat.
Foto: bzi.ro.
Potrivit dexonline, „ciuhodar = slujbaș la curtea domnească din Țara Românească și Moldova având obligația să îngrijească de încălțămintea domnului sau îndeplinind funcția de lacheu al acestuia”. Presupunem că, în vremuri post- voievodale, toată lumea l-a recunoscut pe „profesorul” Dan Voiculescu în rolul de receptor al limbilor ciuhodărești.
Bineînțeles că nu doar de–asta l-am ales pe păduchele ieșean Tudor Ciuhodaru ca să populeze cu dezonoare această listă a celor mai disprețuibili români. Slugi vărănești au fost cu zecile de mii și, probabil, vor mai fi și după dispariția fizică a celui mai jegos dintre simbolurile securismului. În plus, următorul jeg de pe listă a făcut șanțuri-șanțuri printre bucile Varanului, ceea ce nu prea se poate spune despre Ciuhodaru.
Nu, am avut alte două motive ceva mai speciale. Medicii întotdeauna au fost o categorie aparte în societate, iar cea românească i-a îmbibat, cel puțin pe unii dintre ei, cu un iz special de jeg. O sumedenie de medici jegoși au umplut spațiul public/politic românesc în ultimii 30+ de ani, de la Bacalbașa la Astărăstoaie, însă noi l-am ales pe Ciuhodaru ca reprezentant al acestei categorii, care nu este deloc imună la a fi luată la refec.
Totuși, coprofagul ieșean Ciuhodaru este un simbol al medicului tabloidizat. El alimentează de–atâta amar de ani Știrile de la ora 5 cu feluritele blăstămății de la camera de gardă pe unde–și duce veacul, încât nu mai știi ce-a fost întâi: tabloidul sau Ciuhodarul. Astfel, el a căpătat o notorietate ante-vărănească, pe care a exploatat-o serios. Că e oleacă mai mult impostor, au demonstrat-o alții mai bine. Noi am vrut să remarcăm latura tabloidă a Ciuhodarului, aspect încununat de alegerea sa ca deputat în 2012 pe listele celebrei haznale politice a lui Dan Diaconescu.
Tudor Ciuhodaru ar trebui înnecat în flegme!
Hoit Viu: N/A.
Data Ideală Deces: N/A.
Meserie: N/A.
Categorie Nesimțită: slugoi vărănesc.
Foto: 9am.ro.
Printr-un proces total opus nașterii chinuitoare a Atenei din căpățâna lui Zeus, mormolocul excremental Daniel Constantin a ieșit într-un moment de relaș total, din anusul puțin deosebit de encefal al entității demonice numită de pământeni Voiculescu Dan. Faptul că Daniel Constantin a fost, este și va rămâne toată viața o bășină prin somnul vărănesc n-ar trebui să surprindă pe nimeni.
Doream să facem o cercetare ceva mai amănunțită, ca să vedem care-i treaba cu amiba asta la costum, însă nu este nimic de găsit. Daniel Constantin nu are o existență separată. Malefica rațiune instrumentală vărănească se exprimă prin el, și-atât.
Au fost multe creații securistice în România post-comunistă — partide politice, societăți comerciale, o parte din societatea civilă —; unii, mai cârcotași, ar zice că însăși România post-comunistă e o creație securistică.
Însă niciodată băeții cu ochi albaștri nu s-au dedat la un proces Frankenstein-ian, de creare directă a unui adult. Asta până la hoitul Daniel Constantin, care pare a nu avea viață înainte de alegerea sa în deputăție. Și mai zice lumea că nu stăm bine la capitolul cercetare.
Mai multe nu sunt de zis despre Daniel Constantin. Decât să-i urăm multă muie, viață scurtă și toate suferințele universului lui Dan Voiculescu, neamului său și marii armate de slugoi vărănești.
Cât mai aveți de gând să abuzați de răbdarea noastră? GUNOAIELOR!
Dacă apreciați astfel de articole, vă puteți abona la blogul nesimțit aici.
„Educație și Bălăcăreală Politică” | ©®™, 2019-24.
mailto: titularu@un-nesimtit.ro