Meniu
Hoit Viu: 1959 -.
Data Ideală Deces: oricând.
Meserie: mâncător de căcat.
Categorie Nesimțită: mâncător de căcat.
Foto: zf.ro.
Stârpitura de Cristian Diaconescu este personificarea perfectă a dictonului nesimțit tîrlește de nu se mai oprește. Că jegul Cristian Diaconescu tîrlea din fragedă copilărie nu mai surprinde nici curcile bete. Identitatea intimă și publică a sa este de mâncător de căcat. A fost și este un mare mâncător de căcat. Pe bani publici, plătit bine și foarte bine.
Evident, cariera pre– și post-comunistă a lichelei Cristian Diaconescu nu poate fi explicată în absența eternului securism. Totuși, n-am fi prea duri cu el. Suntem siguri că și la Securitate s-a ocupat tot de partea de mâncat căcat.
La un moment dat ajunsese să fie în garnitura princeps a PSD-ului, ba chiar îl puteai considera printre cei mai spălați. Bine, pe lângă Nicolicea sau Miki Șpagă și-un sconcs oleacă bronzat e spălat.
Credențialele securistice ale ticălosului Diaconescu au devenit evidente când a intrat în cârdășie cu mega–gunoiul Gabriel Oprea ca să nășească hiper-mizeria UNPR. De–atunci, Diaconescu se face de căcat cu fiecare respirație. A făcut sluj ceva ani la triplul gunoi Băsescu Traian, apoi s-a dus după fostul dos prezidențial în ridicola oală de noapte politică zisă PeMePe.
Anul trecut, deja gunoiul moșnejesc Diaconescu a atins culmea ridicolului, bălăcărindu–se vreo câteva luni pentru o funcție care nu există — președinte PeMePe — cu un soi de Frankenstein eșuat, marele (la propriu) bostan basarabean Eugen Tîrlomac. Și pierzând în fața Tîrlomacului. Ăsta ar fi fost un moment bun ca becisnicul de Cristian Diaconescu să-și pună ștreangul de gât. Dar, evident, nu există onoare printre gunoaiele securistice.
Allez la tomberon!
Hoit Viu: 1949 -.
Data Ideală Deces: N/A.
Meserie: N/A.
Categorie Nesimțită: animală proastă.
Foto: ziare.com.
Gheorghe Funar este una dintre cele mai ridicole lighioane din viața publică a României post-comuniste. Un-Nesimțit a realizat interviuri structurate ample cu reprezentanți ai curcilor din estul Europei și până și acestea consideră a fi sub demnitatea lor să râdă de Gheorghe Funar.
E greu de spus cum a ajuns Gheorghe Funar să considere o ieșire din anonimatul bovin, soartă ce era natural să-i fie destinată. Probabil mă-sa, încercând să-l încurajeze să rostească primele cuvinte în frageda pubertate, i-a spus că „ce deștept e băietu’ mamii!”, iară Gheo a și crezut-o. De atunci crede că e minten să polueze orizontul fonic al altora cu inestimabila prostie din capu’ ăla perpetuu tîrlitor.
După cum spuneam în introducerea episodului anterior, gunoaiele din partide minore se plasează între axele ridicolului și ticăloșiei. În ciuda nulității absolute ca politician și edil a Funarului (printre care se remarcă girarea fenomenului Caritas), noi credem că Funarul figurează foarte jos pe axa ticăloșiei. E pur și simplu un incredibil dobitoc pe care circumstanțele l-au făcut figură publică.
Cei 12 ani de la primărie spune multe despre lipsa de orice fel de cultură, nu doar politică, a actualului oraș auto-intitulat princeps de pe plaiurile mioritice. Înfrângerea Funarului de către mega-lepădătura Emil Boc a fost, pentru el, o binecuvântare. Astfel, s-a putut dedica autenticei sale misiuni în această viață: aceea de a se face de căcat și de a fi ușor-ușor uitat. Așa a descoperit Funarul statul național unitar al geților sau subtilizarea plăcilor de aur ale dacilor de către papalitate și bolșevici.
Propunem cazarea permanentă a Funarului la zoo, sub clasificarea Bos Transylvanus Dacopatus.
Hoit Viu: 1949 – 2020.
Data Ideală Deces: N/A.
Meserie: porcar.
Categorie Nesimțită: vită încălțată.
Foto: adevarul.ro.
E un adevăr universal recunoscut că cea mai ridicolă perioadă de 4 ani a politicii românești este cea în care la putere a fost căcăcioasa Convenție Democrată. Tragico-ridicola CDR a fost o curioasă aglomerare de nulități kelviniene, relicve biologice și securiști dintre cei mai răpănoși. Nu surprinde pe nimeni că în aceste condiții au fost date cele mai tari „tunuri” din post-comunism.
Am inclus această rizibilă fostă vietate pe lista celor mai jegoși români mai degrabă ca reprezentant al acelor vremuri de tristă amintire. Presupun că nimeni nu se îndoiește din ce categorie (dintre cele trei menționate mai sus) face parte caricaturalul (din toate punctele de vedere, nu doar onomastic) Decebal Traian Remeș. Acest porcar-hârțogar nu știa nimic și nu voia să știe nimic.
Dracu’ știe cum se aciuase în politică sau în viață, de ce nu? Este o dovadă inconturnabilă a succesului procesului civilizării că o asemenea creatură primitivă nu doar că a făcut umbră planetei timp de peste șapte decenii, ci mai ales că s-a ales și numit în funcții publice. Nu că de–alde Remeș știa ce-i aia funcție publică. Pe el nu-l interesa nimic. Poate doar propriul maț.
N–avem nici un dubiu că a fost extrem de surprins când a ajuns la bulău. Având în vedere că mai ajunsese ministru, el probabil credea că i s-au dat bani, mașini și caltaboși doar pentru că era om de treabă, băiet mustăcios și frumos, plus o companie agreabilă pe la șprițuri. Nu credem că Decebal Traian Remeș iși putea răsuci puținii neuroni în jurul conceptului de „mită”. Lui i se dădea și el primea. Că mă-sa îl învățase că calu’ de dar nu se caută la dinți.
Decebal Traian Remeș a venit din întuneric, a trăit în întuneric și s-a întors în întuneric. Fără (prea) multă zarvă. Un destin 100% mioritic.
Cât mai aveți de gând să abuzați de răbdarea noastră? GUNOAIELOR!
„Educație și Bălăcăreală Politică” | ©®™, 2019-24.
mailto: titularu@un-nesimtit.ro
