Hoit Viu: 1968 – .
Data Ideală Deces: 21 decembrie 1968.
Meserie: N/A.
Categorie Nesimțită: bișnițar jegos.
Foto: barikada.ro.
Codrin Ștefănescu este unul dintre cele mai grețoase rapăne dintre alea multe care s-au perindat pe televizoarele românilor în ultimii 30+ de ani. Pe oriunde ar trece această mega-mizerie plantele se ofilesc, animalele turbează și oamenii pălesc subit.
Cu toate că este excesiv de jegos, cariera de gunoi (politic) a lui Codrin Ștefănescu este cât se poate de ordinară. Fiind un pezevenghi încă din fragedă pruncie, c-o meclă balcâză de sperie și gândacii de balegă, s-a gudurat pe lângă niște băieți cu ochi albaștri să poată face și el o bișniță liniștită în ultimii ani de ceaușism.
În primul deceniu post-decembrist faptele de bișniță ale târâturii Codrin Ștefănescu au devenit legendare, de unde și averea impresionantă a insectei. Ca orice bo$$chetar nu s-a mulțămit cu atât, fiind mort după notorietate. Așa că s-a băgat în politică, remarcându–se repede ca cel mai dezgustător lingău al lui Vadim Tudor; poate doar la concurs c-un alt excrement de același leat, dihorul coprofag Marius Marinescu. De–acolo a urmat o serie uimitoare de traseism, presărată cu afaceri dubioase (cum altfel decât imobiliare), dintre care de notorietate e tunul cu retrocedarea frauduloasă. Lepădătura s-a mai stabilizat oleacă în PSD-ul dragnist, strecurându-se în chiloții marelui jeg teleormănean cu tactici deja consacrate.
În această vreme și-a trăit momentul de glorie — celebra invocație „Tudorele, fă ceva!” —, demonstrându-ne tuturor ce soi de poamă sunt și marii juriști ai patriei. Evident, s-a dat la fund (pentru a câta oară), odată cu patronul său politic, ajungând în ultimii ani doar subiect de bășcălie, ceea ce ar fi trebuit să rămână mereu.
Recent, ne–a parvenit informația că hoitul ce adăpostește movila de jeg numită Codrin Ștefănescu e pe cale să cedeze. Cam târziu.
La tomberon, gunoiule!
Hoit Viu: 1949 – 2015.
Data Ideală Deces: <1990.
Meserie: mâncător de căcat.
Categorie Nesimțită: animal jegos.
Foto: click.ro.
Corneliu Vadim Tudor este singurul gunoi de pe această listă de la care Un-Nesimțit a avut ceva de învățat. Vadim a fost un virtuoz al invectivei. Noi am rafinat puțin unele insulte vadimiste clasice, prin definirea clară a termenilor. Asta pentru că la Vadim totul era fluid, nu prea lucra tîrla cu gen proxim și diferență specifică.
Anii comunismului au însemnat pentru viitoarea cea mai spurcată gură a politicii românești inițierea într-ale sicofant, fiind recunoscut ca mare lingău al unor personaje sulfuroase, precum coana Leana sau Eugen Barbu.
Dacă după ‘89 Vadim ar fi recunoscut că a lins și el pe unde trebe’ ca să ducă o viață bună și s-ar fi limitat la bălăcărirea politicienilor post-comuniști, atunci n-ar fi ajuns pe această listă. Însă nu cred să fi existat om căruia să-i placă mai mult să se audă vorbind și, în plus, avea și o energie debordantă când venea vorba de mâncat căcat. Emisiunile cu Dan Diaconescu când vorbea singur până ce putreda insectă caracaleană dormea de mult sunt legendare.
Vadim Tudor s-a vârât singur, cu capu’ înainte și fără echipament de protecție în haznaua politicii post-decembriste și, mare surpriză, a ieșit plin de căcat. A reușit să fie apologet și al fascismului și al comunismului și primul mare star al haznalelor mediatice românești în formare. Spre sfârșitul vieții ajunsese un personaj de–un ridicol absolut, care se bălăcărea cu non-entități ca Zăvorancele prin cele mai zoioase platouri, gen Capatos.
Faptul că a fost considerat — atât de unii politicieni, cât și de mare parte din electorat — drept cult la cap spune mai multe despre auditoriu. E adevărat că-i plăcea să facă paradă de cultură, iar interlocutorii săi erau mai proști decât el. Dar cele mai multe diatribe erau pline de inexactități, greșeli și chiar fabricații; îmi vine-n minte acum faza aia cu „concertul la patru mâini de Rahmaninov”.
Toate țările din fostul lagăr socialist au avut în anii ‘90-2000 personaje din astea ce-mbinau nostalgia cu ridicolul și demagogia de cea mai joasă speță. Dar poate că nici unul n-a fost atât de ostentativ.
Hoit Viu: 1974 – .
Data Ideală Deces: N/A.
Meserie: N/A.
Categorie Nesimțită: vită încălțată.
Foto: zf.ro.
Olguța Vasilescu este, poate, cea mai agresivă vită încălțată femenină de pe această listă a celor mai jegoși români de după Împușcare. Asta nici nu-i de mirare, având în vedere că și-a făcut ucenicia „politică” și dobândit notorietatea din postura de gură secundară a lui Vadim Tudor.
Slinoasa matracucă oltenească a dovedit abilități impresionante într-ale coprofagiei în deceniul de PRM-ism care–a propulsat-o în prim-planul jegoasei politici dâmbovițene. Era o vreme când nulitatea olguțeană dovedea capacități demne de Arsenie Boca (e.g., era în direct la mai multe posturi răpănoase de televiziune în același timp).
După un mandat și ceva de deputăție peremistă, tîrlitoarea Olguța a dat dovadă de ceva perspicacitate, părăsind corabia de mult înfundată a Tribunului și orientându–se către, unde altundeva?, PeSeDeee. Ceva mai discretă la început, s-a dezlănțuit violent din postura de slugă dragnistă, fiind în avangarda miilor de gunoaie absolute ce-au evoluat în trena jegosului bișnițar de Teleorman.
Asta a fost epoca de aur a Olguței Vasilescu, în care a fost delegată să moșească singurul domeniu de interes serios pentru români, anume pensia. Ca toți miniștri pensiilor din ultimele două decenii, și Olguța se făcea de căcat de fiecare dată când desfăcea botu’. Tot pe-atunci, a trăit o ridicolă poveste pesedistă de dragoste cu multe năbădăi și mulți euroi cu excrementala amibă co-partizană, d’alde Mandea.
În 2020 Olguța a executat o retragere „tactică” spre fotoliul de aedil al Craiovei — ocupat doar de gunoaie dintre cele mai răpănoase —, de unde sperăm să nu mai avanseze și, eventual, să plece direct la Dardarot de–acolo.
A dreacului vită-ncălțată!
Cât mai aveți de gând să abuzați de răbdarea noastră? GUNOAIELOR!
Dacă apreciați astfel de articole, vă puteți abona la blogul nesimțit aici.
„Educație și Bălăcăreală Politică” | ©®™, 2019-24.
mailto: titularu@un-nesimtit.ro