Gunoaie Politice de Interes Local (I)

Pentru a vedea cât de jegoasă e animala de Sorin Oprescu, e nevoie doar de-oleacă de istorie. Pentru cei care nici cu asta nu vor să se obosească, e destul să se uite la meclele celor doi „apropiați” ai doftorului șnapan. Pe lângă că era extrem de lacom, s-a și înconjurat de astfel de jivine primitive, de unde i s-a tras și sfârșitul de altfel.

Revenind la istorie, trebuie să ne imaginăm că în 1989 „bunul doctor” avea aproape 40 de ani, era deja un „apropiat” al lui Nea Nelu, iară tac-su fusese șef de direcție al băieților cu ochi albaștri. Rumânii cu astfel de personaje voiau să construiască o democrație bazată pe rule of law.
Timp de 18 ani slinosu’ Oprescu nu ajunge la o poziție de autentică influență, în acest interval reușind „performanța” de a fi înfrânt de celebra bătaie de joc Viorel Lis.

Totuși, întrebarea rămâne: într-un spațiu așa de anti-PeSeDist ca Bucureștiul, cum de s-a votat un pesedist deja bănuit că ascensiunea în carieră s-a bazat pe celebrul sistem pecere? Chit că-și aruncase, de ochii lumii, haina pesedistă cu câteva luni înainte de alegeri.
Răspunsul e simplu. În 2008 alternative la Oprescu s-au prezentat, în ordinea descrescătoare a voturilor primite, dezgustătorul bulldog pedelist Blaga Vasile, licheaua coprofagă Cristian Diaconescu, răpănosul bișnițar de influență Orban și excrementul securistic Cozmin Gușă.
Asta era oferta politică pentru Primăria Bucureștilor în 2008. Nici nu-i de mirare că jigodia de Oprescu s-a crezut infailibil. Era împăratu’ chior din țara orbilor. La nivel personal, nu înțelegem ce-i împiedică pe românii cinstiți din diaspora să le dea în cap fără prea multă vorbă acestor fugari de lux, începând cu mizeria de Sorin Oprescu.