Meniu
Hoit Viu: 1972 – .
Data Ideală Deces: oricând.
Meserie: șpicheriță.
Categorie Nesimțită: vită încălțată.
Foto: radiozu.ro.
Dacă ar avea măcar o singură mitocondrie simpatică în hoitu’ ‘cela jegos, vita încălțată Gabriela Firea ar putea fi protagonista vreunui roman à clef despre arivismul în epoca tranziției post-comuniste. Dar Firea n-ar putea vreodată să fie personaj de roman, deoarece nimeni n-ar considera plauzibilă o vietate atât de uni-dimensională.
Chiar dacă ea se prezintă ca posedând „multiple interese socio-culturale”, toate astea se subsumează parvenitismului, care-i iese prin fiecare por. Deja i-am enumerat infinitatea de vini, dintre care spicuim: s-a măritat din interes de două ori, a fost/este slugoi vărănesc, se freacă (și zgârie pe) de oricine i-ar putea avansa poziția ca o pisică râioasă ș.a.m.d. Însă trebuie să spargem un tabu foarte jegos al culturii societății românești, cel despre maternitate/sanctitatea familiei.
În marșul ei — până deunăzi triumfal — spre nivele tot mai rarefiate ale haznalei politico-mediatice dâmbovițene, Gabriela Firea a reușit să-și facă pizda de râs prin, probabil cea mai abominabilă faptă pe care o femeie din România o poate săvârși: producerea de pandelei.
Culmea ironiei e că, cel mai probabil, n-ar fi ajuns un personaj atât de detestat dacă nu s-ar fi alăturat dinastiei marelui gunoi ilfovean. Fără Pandele — mai precis fără pandelari (clienți ai jegului de Voluntari) — nu ar fi avut carieră parlamentară. Poate ar fi ajuns primar doar prin prisma notorietății, dar fără pandelari ar fi putut să aibă un mandat mediocru, fără să rămână în istoria recentă ca o habarnistă și mama voucherelor fără giudeț (o non-public policy însușită de la însuși Pandele). Da’ pandelarii ăia mulți (și proști) trebuiau să mănânce, iar gunoaiele ilfovene se știe că sunt foarte gurmande.
Îi urăm Gabrielei Firea să apuce ziua, odată cu noi toți, când pandeleii și pandelarii vor fi scoși în afara legii. Ca să scape din prizonieratul în care s-a vârât singură și să revină la la stadiul în care-a făcut-o mă-sa: o simplă vită încălțată, doar că una aflată, de-acuma, la vârsta a treia.
Hoit Viu: 1945 – 2018.
Data Ideală Deces: <1990.
Meserie: N/A.
Categorie Nesimțită: animal jegos.
Foto: pressalert.ro.
Despre uriașul — și la propriu și la figurat — excrement Nicolae Mischie s-a zis c-a fost primul gunoi politic pentru care s-a folosit sintagma baron local. De altfel, toate instituțiile gorjene sunt recunoscute ca fiind haznale PeSeDiste din cele mai vechi timpuri post-comuniste.
Mai mult decât atât, putem vedea, revizuind faptele de tîrlism ale bovinei gorjene (disponibile aici), că e un soi de antemergător pentru multe dintre obiceiurile disprețuibile ale „politicienilor” de astăzi. Înainte de a trece în revistă aceste metehne, putem adăuga că Mischie nu era chiar așa de prost pe cât sugerează mecla aia, de-acum bine putrezită (spre liniștea noastră). La un moment dat, și-a comandat un website de prezentare jegul — cu titluri, realizări, toate bo$$chetăriile astea. Partea genială e prima pagină unde, dintre cele trei paragrafe bășinoase, cel mai substanțial începe cu disclaimer-ul: „în mod fals a fost acuzat de corupție”. Se pare că vechea cutră PeSeDistă auzise și el de PR, doar că într-o grosieră formă oltenească.
Revenind la faptele de tîrlism:
Și lista poate continua. Oricum, Nicolae Mischie a fost un mare gunoi. Singura întrebare este câtă autonomie județeană îi mai acordă actualul său șef de partid, Sarsailă.
Hoit Viu: 1958 – 2013.
Data Ideală Deces: <1990.
Meserie: N/A.
Categorie Nesimțită: animal jegos.
Foto: bacau.net.
Boschetarul Dumitru Sechelariu a fost un Sorin Ovidiu Vântu (SOV) mult mai prost. Amândoi au pornit cam din același punct: golani recrutați de securiști la jumătatea anilor ’80 ca să facă trebile murdare ale băieților cu ochi albaștri. Dacă SOV a ajuns să se folosească de securiști și să dea tun peste tun din spatele cortinei, Sechelariu chiar a crezut că e ceva de capu’ lui, și-a afișat pe față prostia și neamprostia, până când securiștii l-au lăsat din brațe, deoarece devenise a liability, cum ar zice băcăuanul.
Sechelariu a fost mereu păpușat de Viorel Hrebenciuc, în principal — gunoiul politico-securistic ce a reușit una dintre cele mai line tranziții de la politica locală nomenclaturisto-securistică la cea a „oamenilor de afaceri” post-comuniști; Sechelariu însuși dându-se (pentru o perioadă) drept entrepreneur.
Decăderea gibonului analfabet Sechelariu a început odată ce-a căzut în cea mai provincială megalomanie. Concomitent, s-a un Gigi Becali avant la lettre de FCM Bacău și a vrut să-și facă progenitura pilot de Formula 1. Bineînțeles că acestea erau niște himere de râsu’ curcilor. Tot ce-a mai rămas din ambâțurile astea de tîrlă primitivă e un așa-zis circuit de karting minuscul (care trebuia să fie de monoposturi) turnat printre munți de otrăvuri chimice de la fabricile ceaușiste pe care Sechelariu & Co. le-au dus de râpă în mai puțin de un deceniu.
Mândria de lumpen l-a ars pe Sechelariu — politic, financiar, dar și fizic. La ultimele alegeri la care a participat arunca efectiv cu bani în electorat. Tovarășii de blăstămății îl părăsiseră și, spre fericirea băcăuanilor și a tuturor românilor, a crepat la nu multă vreme după aceea.
Cât mai aveți de gând să abuzați de răbdarea noastră? GUNOAIELOR!
„Educație și Bălăcăreală Politică” | ©®™, 2019-24.
mailto: titularu@un-nesimtit.ro
