Gunoaie Politice de Interes Local (VII)

Bișnițarul animalic de Marean Vanghelie face parte din acea categorie de proști, ades invocată de Radu Banciu în legătură cu vremurile tulburi imediat post-revoluționare, care n-avea capacitatea intelectuală de a urmări și înțelege ce se petrecea la televizor. Așadar, ei nici nu simțeau cum c-ar fi loc de niscaiva pericole. De aceea, imediat cum Dinescu a bălmăjit-o că „dictatorul a fugit”, Marean și alții ca el au plecat repede-fuguța la Stambul să facă ceva parale cu blugi și cola.
Bine, ei făceau bișniță și înainte de Marea Împușcare, doar că la un nivel incomensurabil mai redus. Sigur că Vanghelie a fost un bișnițar extrem de proficient și ar fi putut trăi bine și foarte bine doar din activitățile bișnițărești și conexe.
Însă ambâțu’ său de marginal dintotdeauna a fost să iasă din haznaua sectorului 5. Așa că s-a produs o apropiere (probabil bi-direcțională) de Complexul Bișnițăresco-Securistic și-așa s-a pricopsit bișnițarul analfabet din Ferentari c-o magistratură aedilitară.

Primarul Vanghelie a dus la apogeu tehnica pesedistă standard de legare a votantului de primărie cu lanțurile invizibile ale morcovului de la partid/guvern și amenințării verbale, fiind atât de eficient, încât până astăzi primarii sectorului 5 folosesc metoda Vanghelie.
La nivel formal, Marean a ieșit din sectorul 5 doar prin funcția de președinte la organizația municipală a PeSeDeu. La celălalt capăt, Complexul a decis că se poate face biznis serios prin intermediul acestui boschetar habarnist. Probabil din loialitate față de Complex, Marean a fost de acord cu implicarea în matrapazlâcurile de mari proporții de care a fost acuzat, mai ales c-a fost tentat și c-o momeală matrimonială.
În fine, banii s-au făcut, Marean și-a pierdut orice credibilitate chiar și la el în sector și ambâțu’ a rămas nesatisfăcut. Complexu’ n-a fost chiar fără de milă cu coclita vietate ferentariană, trăgând ceva sfori ca să-l scape de bulău.
Iară întrebarea se pune: este Marean o victimă? Sigur că nu, e un dezgustător bișnițar animalic ce-ar trebui să evolueze la piatră-ncolțurată. Dă-l dreacu’ dă gunoi!  

Poate cel mai pernicios aspect al mobilității sociale de tip socialist a fost pojghița de nespălați directori de întreprinderi, cum a fost și bo$$chetarul de Mircea Cosma, ce-și datorau funcția exclusiv talentelor ciripitoare. Iar ca ăsta au fost mulți, reprofilați după ’89 în stratul de mijloc-superior al Complexului Bișnițăresco-Securistic.
Puterea și, mai ales, banii ce-au venit cu această transformare din noaptea interregnum-ului au urcat nivelul de chișăt din căpățânile acestor dihanii mult peste cotele de atenție. Deșeul total Mircea Cosma, de exemplu, și-a visat antecesori nobiliari și, total analfabet fiind, a finanțat din bani publici trompete de mistificare a trecutului extrem de îndepărtat. Sau chiar și mai apropiat.
Oamenii obișnuiți n-ar trebui să cadă-n capcana întinsă involuntar de jurnaliști — doar pentru că-i la vedere, un hemoroid răpănos ca Mircea Cosma nu e „baron”; din miile de lipitori ce-au supt Prahova (probabil cel mai căpușat județ în termeni de sume absolute), există un întreg strat de „șmecheri” deasupra lui, marea lepădătură de Ghiță fiind doar unul dintre aceștia, poate nu cel mai important.

Ca să-ți dai seama că insuportabilul jeg Mircea Cosma este, de fapt, un ratat nu trebuie să scormonești prea mult. E destul să te uiți la progenituri: microcefalu’ de fi-su nu-i nici măcar în stare să distribuie ca lumea șpăgile destinate atârnătorilor de pe lângă tac-su, iar fie-sa e o jită proastă de se sparg oglinzile și televizoarele când deschide borta aia mizerabilă, pe care unii săraci cu duhu’ o numesc gură.
Cu toate astea, jivina tîrlitoare de Mircea Cosma e destul de importantă ca să nu meargă la bulău. Celebrul Portocală s-a speriat când a dat peste lista cu șpăgi și-a făcut tot ce era procuroricește posibil ca să facă o acuzare plină de cele mai strigătoare la cer nereguli. „Abuzul” a fost, fără îndoială, premeditat. Un căcat de procuror a pus umărul la victimizarea unui căcat de bandit, Mircea Cosma.  
Evident, n-ai ce să le faci celor trei „haiduci” Cosma. Poate doar să-i așezi în piața publică din Ploiești pe Calu’ Bălan și-apoi să-i blagoslovești cu Sf. Nicolai până nu mai rămâne țeșut și os la locul său din hoiturile alea blestemate. Muie și viață scurtă urăm clanului Cosma!