Gunoaie Politice de Interes Local (VIII)

Acest ultim episod dedicat gunoaielor politice de interes local exemplifică oarecum tot ceea ce ar trebui să știe un june (sau un străin) despre politica partizană din România: PeSeDeu livrează mai multe gunoaie, dar PeNeLeu livrează gunoaiele mai jegoase.
Excrementul pedelist (mort penelist) Frunzăverde nu este eclipsat în nici un fel de celebra vită încălțată din Vrancea, Marian Oprișan. Poate doar mediatic. Iar ca să aducem la două duzini numărul gunoaielor locale, l-am adăugat pe marele șpagagist din Giurgiu, căcatul analfabet Niculae Bădălău.

Acest ultim episod dedicat gunoaielor politice de interes local exemplifică oarecum tot ceea ce ar trebui să știe un june (sau un străin) despre politica partizană din România: PeSeDeu livrează mai multe gunoaie, dar PeNeLeu livrează gunoaiele mai jegoase.
Excrementul pedelist (mort penelist) Frunzăverde nu este eclipsat în nici un fel de celebra vită încălțată din Vrancea, Marian Oprișan. Poate doar mediatic. Iar ca să aducem la două duzini numărul gunoaielor locale, l-am adăugat pe marele șpagagist din Giurgiu, căcatul analfabet Niculae Bădălău.

Hoit Viu: 1960 – 2019.
Data Ideală Deces: 27 aprilie 1960.
Meserie: N/A.
Categorie Nesimțită: excrement.
Foto: stiripesurse.ro.

Slinoasa stârpitură Sorin Frunzăverde a avut anvergura jegoasă de a fi contabilizat la secțiunea Gunoaie Pedeliste, însă nu s-a putut. Pentru că Barbu, Berceanu, Blaga, Flutur, Turkana și Videanu. Însă relativul reviriment al Carașului, după ce-a scăpat de cizma marelui Căcat din Bocșa, justifică plasarea Frunzăverde-ului la secțiunea gunoaielor politice locale.
De fapt, acest mega-jeg a urmat o traiectorie bătătorită în haznaua politică românească: s-a remarcat la nivel local în anii ’90 (când nu prea erau parale de făcut care să supraviețuiască peste generații), a obținut influență multă la nivel central și s-a întors în județ ca să-și desăvârșească potențialul de ciorditor din bani publici.

Înainte de Împușcare, mizeria de Frunzăverde a avut cam același parcurs precum omologul său prahovean într-ale pungășiei, jigodia expirată Mircea Cosma — civilizat cu forța de Partid, spre detrimentul orânduirii și a tuturor semenilor. Cuvintele sunt neputincioase pentru a descrie chiar cât de răpănos a fost acest gunoi. În principiu, singurul lucru bun care se poate spune despre Frunzăverde e că discutăm despre el la trecut, cu toate că bine ar fi fost s-o mierlească ceva mai devreme. Cam cu vreo 58 de ani și ceva mai devreme.
Bineînțeles, jegul lăsat în urmă nu s-a dispersat. Analfabetul cu jacă de chele Marcel Vela a furat meseria de gunoi politic direct de la marele pedelist plecat dintre ei. Amin! Timp de decenii rector al frauduloasei „Universități” din Reșița a fost vita încălțată Doina Frunzăverde, în prezent președinte al Senatului căcăcioasei instituții.

Nu cu mult timp înainte să-și dea mizerabilul sfârșit, perenul tîrlitor Frunzăverde a fost somat de-o instanță să meargă la cursuri de reintegrare în societate. Ăștia nu sunt sănătoși la cap, Frunzăverde nu știa ce-i aia societate, ‘apăi să se fi integrat vreodată.
Cine vorbește la înmormântare spune multe despre cineva, fie și-o lepădătura malignă ca Frunzăverde. Vioara întâi a fost căcatul de Gheorghe Falcă, cu care ar fi împărtășit crezul Partidului Democrat?! Și-a mai și primit o tinichea post-mortem de la traista cu osânză Nicu Ciucă, care se încăpățânează să nu-l urmeze mintenaș pe Frunzăverde.
Ce-a mai rămas din hoitul acestei dihănii banditești ar trebui dezgropat, tăiat în bucăți, incendiat și trimis peste gard în curțile jegoaselor sale progenituri. Iară capul să rămână pe vecie încastrat pe-o țepușă din gardul Palatului Administrativ din Reșița, locul de unde excrementul Sorin Frunzăverde a pus șaua pe județ. Sau putem face o damnatio memoriae.  

Hoit Viu: 1965 – .
Data Ideală Deces: 15 septembrie 1965.
Meserie: N/A.
Categorie Nesimțită: vită încălțată.
Foto: businessmagazin.ro.

Bolfa nespălată de Marian Oprișan este, pentru mulți români, emblema „baronului local” din cele mai cețoase decenii ale României post-comuniste. Însă, după cum am arătat în aproape întreaga sub-serie dedicată gunoaielor politice de interes local, forța și independența proiectate de acești așa-ziși seniori/stăpâni ai județelor este înșelătoare. Căcatul de Oprișan nu iese din acest tipar, iară celebra sa replică ar fi trebuit să fie „eu sunt mama mea”, nu „mama mea sunt eu”.
Asta pentru că vita încălțată Marian este a doua generație de bovină împuțită. Lucia Gherarde (a.k.a. proasta de mă-sa), actualmente având venituri de sute de mii de euro, fusese veche ciripitoare la fabrica de confecții din Focșani, unde l-a plasat și pe netrebnicul de fi-su. De-acolo, junele microcefal a fost racolat de un securist mărunt și, dovedind talente reale de om de paie, „inventat” politician de boss-ul Securității de la județ, un patogen social zis Petrache Cîndea, fost șef de cabinet al miticului gunoi Iulian Vlad.

Apoi, rețeta a fost una clasică. Trăgătorii de sfori din spatele paiaței Oprișan au împărțit funcții și parale cât să ajungă la toată lumea „bună”. Interesant e că unul dintre acești beneficiari a fost mega-analfabetul Angel Tîlvăr, pui de miliționero-securist. Ceva firfirei (dimpreună cu imunitatea judiciară de facto) i-au revenit și gândacului de grajd Oprișan — cele vreo zece milioane de euro, la cât estimăm averea vițelului progenit de vita încălțată Lucia, fiind nimic în comparație cu cât s-a furat din Vrancea timp de mai bine de un sfert de secol.
În rest, comportamentul mizeriei Marian Oprișan dovedește că n-a depășit niciodată nivelul de mahala lumpenească-n care fraudulos a tras primele sale grohăituri. S-a însurat cu secretara, i-a pus-o vrăjitoarei de mă-sa pe cuptior, unde amândouă proastele au exersat fără talent scenariul Soacrei cu Trei Nurori. Apogeul conflictului cic-ar fi fost marcat de un grațios „dute-n morții mă-tii de hoașcă și cotoroanță băbăreasă” adresat de fosta secretară fostei cârpe securistice Gherarde.
Ce se poate face cu Marian Oprișan? Credem că trebuie apelat la rețeta din Casino — strâns laolaltă cu mizeriile (securistico-miliționere și bișnițărești) care l-au păpușat, bătuți până abia mai suflă și îngropați de vii.

Pușcăriașul BădălăuHoit Viu: 1960 – .
Data Ideală Deces: în fiecare zi.
Meserie: evaluator de șpăgi.
Categorie Nesimțită: animală proastă.
Foto: digi24.ro.

Cine-i mai prost decât Marian Oprișan? PeSeDeu poate propune mii de nume, iar unul dintre acestea este, cu siguranță, animala proastă Niculae Bădălău. Noi suntem de părere că un hoț egal un hoț, deși procariota de Bădălău poate stârni nostalgia vremurilor când eram furați de golani mai cu ștaif. Cu toate că nu poate fi lăsat să se deplaseze singur (fiind prea prost), Bădălăul a reușit, rod al unei practici de decenii, să devină un foarte proficient evaluator de șpăgi. Cine cât primește, ca să fie toată lumea mulțumită, dar mai ales Bădălăul.
A început lejer, într-o vreme și într-un domeniu unde nu era mare nevoie de rafinament. Anii ’80 la USAMV se traduceau într-o ecuație bădălească simplă: 1curcan=1examen. Primul mare chix l-a dat în 1988, când nu și-a făcut atent calculele șpagagiste și s-a ales cu o condamnare pentru ciordeală din CeAPeu, una minoră.
După ’90, boschetarul din Bolintin s-a specializat într-un ritm amețitor, însă nemuritorul PeSeDeu nu s-a riscat să-l bage tare-n față, din motive de analfabetism total (vezi celebra troikă Bioterra – Colegiul de Apărare – Valahia). Asta până când a fi analfabet a devenit sinonim cu a fi politician și a început vârsta de aur a bădălăilor.

Mai prost decât Nicu Bădălău este doar Gabi Bădălău. Deși e un preferat al mizerabilei noastre prese „mondene”, cu siguranță că juniorul nu este pe placul seniorului. Nu știe să evalueze nici măcar o șpagă simplă cu 3 părți implicate. Tre’ să vină tac-su să-l scoată din căcat. Iară ca să poată să-l prezinte măcar drept entrepreneur, seniorul s-a băgat în combinații din ce în ce mai complexe, de-a ajuns iarăși la bulău. E drept, Bădălăul bătrân și hârșât știa că distribuția șpăgilor e mai mult o artă decât o știință exactă, dar s-a sacrificat pe altarul parenting-ului modern.
Ce ne facem cu Bădălăul? Spre deosebire de majoritatea lepădăturilor din această serie, n-ar trebui să ne întrebuințăm prea mult. Legi Bădălău’ într-un sac, îl plimbi cu mașina câteva minute și-i dai drumu’ pe câmp. Animală capie fiind, va da repetat cu dovleacu’ ăla mizerabil de primul copac … și gata. Apoi ne putem ocupa de Gabi Bădălău. Și de Rodica Bădălău. Și de Sabina Bădălău. Numa’ și numa’ gunoaie!

Cât mai aveți de gând să abuzați de răbdarea noastră? GUNOAIELOR!

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments