Gunoaie PDL-iste (II)

Ascultând recurent, întâmplător, borhotul care-i iese pe gură mizeriei pedeliste Raluca Turkana, am avut o senzație de déjà-vu, experimentată în cazul excrementelor verbale defecate de UDMR-iști. Orice ar zice lingoiul de dos orbanist Kelemen Hunor de exemplu, eu aud doar „Magyarorszááág … Magyarorszááág … Magyarorszááág”. Când se–opintește la cuvânt acest gunoi pedelist, am ajuns repede s-aud doar „eee Turkanaaa … eee Turkanaa … eee Turkanaa.” Efectiv am nevoie de cineva să-mi traducă sau de subtitrări. Creierul meu nu mai vrea să perceapă astfel de borhoturi.

Includerea vitei de Raluca Turkana pe lista celor mai jegoase gunoaie pedeliste pare surprinzătoare. Nu e nici cel mai periculos patogen pedelist, nici cel mai prost, nici cea mai hoață, cu toate că sunt multe semne de întrebare de unde are atâția bani. E doar un individ disprețuibil mie-n sută. Ca n+1 alții cu standing asemănător.
Am inclus–o din motive simbolice. Au fost, cândva demult, de 25 de bani speranțe că a treia generație de politicieni post-comuniști (a anilor ’70-’80) va fi ceva mai răsărită decât hiper-disprețuibilii lor înaintași (născuți ’50-’60 și ’60-’70). Cariera și viața (tot un drac) Ralucăi Turkana e emblematică pentru această generație de mai proaspeți anus mundi. Raluca Turkana nu știe nimic, n-are nici o pasiune — poate doar feșăn, da’ asta-i valabil pentru toate proastele din toate timpurile care–și permit —, n-a făcut nimic niciodată pentru nimeni, poate doar și-a deschis fereastra feminității pentru Theodor Stolojan.

Evident, poți rămâne cu traume pe viață asistând la învârtoșarea zombie–ului securistic Stolojan, însă 25 de ani de trai în huzur pe degeaba drept consecință nu sună ca un pact prea prejudicios cu partea întunecată. Un sfert de secol în care Turkana s-a limitat la a mânca oleacă de căcat când trebuie și la schimbarea unui patron politic cu altul. Astfel, Turkana și-a permis să existe într-o lume proprie, o lume în care Turkana face sens și nu e doar o vită încălțată care–ar trebui băgată într-un tomberon și ferecat capacul pe vecie.
Sau, cum era mai degrabă exemplar să fi pățit în 2021, când un oarecare cetățean i-a reproșat mai voalat că ea, nulitatea de Raluca Turkana, nu face nimic și în România (țară acușa membru a OECD) abia miroși viața cu salariul minim. La răspunsul ei duhnind de habarnism („mai caută–ți un part-time, nene!”), respectivul cetățean ar fi trebuit să-i rotească gâtu’ la 720° mizeriei pedeliste de Raluca Turkana, ca la puii de–o zi. 

Cum cetățeanul român e cucoș doar la el în fundu’ grădinii, trebuie să trăim în continuarea cu Raluca Turkana. Un- Nesimțit recomandă reprofilarea lepădăturii turkănești pe terapie anti-stres, unde cetățenii în căutare de part-time să vină, să achite 5-10 lei și să-i mulțumească Turkanei pentru o viață de deserviciu public cu o flegmă-n ochi și-un seggberúgás aplicat cu sete.