Meniu
Hoit Viu: 1941 -.
Data Ideală Deces: 11 martie 1941.
Meserie: securist.
Categorie Nesimțită: gunoi securistic.
Foto: ziare.com.
Trilobitul securistic Teodor Meleșcanu este, poate doar alături cu Ion Iliescu, cel mai longeviv excrement din viața politico-securistico-bișnițărească a României. 1966-2020; 54 de ani a poluat cu hoitul său mizerabil indivizi, instituții și, în ultimă instanță, întreaga societate românească. Nu există cazne inventate de om, fizice sau psihologice, la care Sarsailă-Meleșcanu să nu merite a fi supus.
Nimeni nu poate ști — probabil nici Meleșcanu însuși — motivele pentru care a continuat să fie ahtiat după orice funcție atâta amar de decenii. Bănuim că dacă astăzi, la vârsta de 82 de ani pământești (nu se știe vârsta sa în ani diabolici), i s- ar propune să fie consul-șef în Timor-Leste, excrementalul Meleșcan ar porni la drum cu un entuziasm demn de un june arivist.
Noi bănuim că există ceva circuite neurologice stricate în acea carapace de artropod pe care unii ar numi-o creier meleșcănesc, astfel încât slinoasa procariotă să nu poată accesa rațiunea valorică. Prin urmare, instrumentalizarea este singura realitate cunoscută de Meleșcan. Pentru el instrumentalizarea este o valoare în sine, ceea ce confirmă corectitudinea plasării nesimțite a Meleșcanului drept o relicvă a unor epoci geologice de mult apuse.
Pe rând, această scursură securistică a făcut parte din PCR, FSN, FDSN, PDSR, ApR, PNL, ALDE și PPU. L-am plasat în categoria gunoaielor peneliste doar pentru că acolo și-a aținut hoitul pentru cel mai mult timp, în vremuri post- comuniste. Precum strămoșii săi trilobiți simpli — cele mai reziliente forme de viață timp de mai multe ere geologice —, monstruosul trilobit securistic Teodor Meleșcanu a fost poate cel mai rezilient gunoi politic al Românie post-comuniste. Să sperăm că va rămâne la trecut.
Hoit Viu: 1953 -.
Data Ideală Deces: oricând.
Meserie: mâncător de căcat.
Categorie Nesimțită: mâncător de căcat.
Foto: cotidianul.ro.
Deși nu a fost în prim-planul haznalei politice dâmbovițene decât maximum cinci ani, se prea poate ca otreapa de Valeriu Stoica să fie cel mai proficient mâncător de căcat din istoria post-decembristă a României. Este imposibil pentru orice om măcar parțial sănătos la cap (știm că în spațiul public românesc asta-i marfă rară) să-l asculte pe Valeriu Stoica vorbind, măcar și pentru 10 minute. Asta se datorează atât fondului discursului (e.g., numa’ borhot), cât și formei — are un defect de vorbire ce conferă o aură excrementală până și unei simple vocale stinghere.
Este un adevăr universal recunoscut că Valeriu Stoica nu a fost auzit emițând ceva măcar semi-inteligent. Nimic care să aibă vreo legătură, măcar așa de departe, cu realitatea sau cu vreo teorie. Și se dă mare liberal. Valeriu Stoica e liberal în sensul că a auzit, odată demult pe la vreo sindrofie, cum că liberalismul le–ar da o umbră de justificare banilor mulți pe care el și prietenii săi bișnițărești și securistici îi fac după vechea rețetă pile-cunoștințe-relații.
În ultimii ani, lepădătura de Valeriu Stoica a ajuns să fie considerat marea minte legală a spațiului mioritic, remarcându- se prin procese pierdute, unde a apărat și două dintre cele mai teribile gunoaie prezente pe lista celor mai jegoși români — Băsescu și Isărescu.
Acest prestigiu în falș demonstrează ceea ce orice român cu scaun la cap știa din străbuni: că justiția în România nu se face pe dovezi sau raționamente juridice, ci, la fel ca marea majoritate a lucrurilor importante, pe prietenie. Iară Valeriu Stoica are mii de prieteni, în ciuda (sau poate datorită) platitudinii perfecte a neo-cortexului său.
Ne-ar plăcea ca coprofagul de Valeriu Stoica să se lanseze într-o „dezbatere de idei” cu faimosul Dwight, personaj a cărui maximă surprinde perfect (și) liberalismul românesc și liberalii români: fancy, fancy talk … fancy talk for a whore.
Hoit Viu: 1958 – .
Data Ideală Deces: N/A.
Meserie: are.
Categorie Nesimțită: animal jegos.
Foto: digi24.ro.
Politica românească de după Împușcare se poate mândri cu gradul de incluziune etnică; nu contează de ce neam ești, important este să fii jegos și vei fi binevenit. Au fost doi mari varujani în Parlamentul României ultimelor decenii: acest varujan (cunoscut, printre prieteni, ca Tîrlibanian și Varujan Slugoinian — care ar fi meritat și el inclus pe lista noastră, însă competiția-ntre jeguri e acerbă.
Acest Varujan Tîrlibanian face notă discordantă, într-un fel, în topul celor mai jegoși români. Este printre puținele gunoaie de pe această listă care chiar are o meserie, înțelege destul de bine fenomenele economice și politice, plus că are o cultură umanistă relativ impresionantă. Însă toate astea nu l-au împiedicat să fie un gunoi social și politic de proporții. Faptul că are carte n-a însemnat că s-a comportat, în contextele care contează, diferit față de pitecantropi precum Eugen Nicolicea sau Vasile Blaga. Varujanu Tîrlibanu este contra–exemplul perfect pentru cretinii care ridică-n slăvi politicienii de dinainte de război cu argumentul că erau bine educați și nu-și plagiau doctoratele. Ei nu înțeleg că pe vremea aia educația era un marker al prestigiului social. Educația nu i-a împiedicat să fie o pestă pentru societate, ba poate chiar i-a ajutat să fie mai pernicioși. Astăzi cocălărismul este ce-i prețuit. Dacă acei politicieni de mare ținută intelectuală s-ar fi născut în anii ’70-’90, s-ar fi lepădat de Schubert pentru Salam în 999 de cazuri dintr-o mie.
Unul dintre cele mai ridicole momente din politica post-comunistă l-a avut în prim-plan pe Varujanu, când l-a podidit plânsu’ de sărea cămeșa de pe el înainte de un vot ce-i putea ridica imunitatea ca să fie urmărit pentru blăstămățiile alea multe săvârșite din poziții executive. Unde era Lăpușneanul să-i pună-n vedere să „fie român verde”?
De curând, niște materiale de presă mi-au pus în vedere gradul de jeg absolut din hoitul Varujanului. Gândul a făcut niște pastiluțe bășinoase despre prăduirea industriei comuniste în anii ’90-2000. Varujanu Tîrlibanu a fost „expertul” invitat să ne lămurească treaba. Acuma, nu-i bănuim pe realizatori că au fost ironici și l-au chemat în calitate de insider. Vorbea gunoiul cu detașarea unui paleontolog despre o specie măruntă de dinozaur dispărută cu minimum 200 de milioane de ani în urmă. Nu despre cum prietenii săi de pahar, organizați în jurul lui Dinu Patriciu și Călin Popescu Tîrlibanu ar fi fost printre principalii autori (și beneficiari, poate) ai marelui jaf.
De altfel, apropierea excesivă a Varujanului de acest grup născut (iară nu făcut) întru securism ne face să credem că demonul securistic și-a vârât mai mult decât puțin codița în aproape seculara carieră a Varujanului de gunoi politic și social. Din aceste motive, recomandăm ca Varujanu Tîrlibanu să fie dat la porci.
Cât mai aveți de gând să abuzați de răbdarea noastră? GUNOAIELOR!
„Educație și Bălăcăreală Politică” | ©®™, 2019-24.
mailto: titularu@un-nesimtit.ro
