Meniu
Întrebare la Radio Erevan: Care e culmea tranziției românești? Răspuns: Faptul că PSD-ul, în multele sale varietăți, nu e cel mai jegos «partid» din România post-comunistă. Și, evident, ascultătorii Radio Erevan au mereu dreptate. Marea mizerie zisă PDL poartă această tinichea. Nu mai știu cine zicea, pe bună dreptate, că la imaginara «stângă» a spectrului politic mai avem și câțiva foști comuniști, pe când la «dreapta» au fost/sunt numa’ securiști.
Asta nu înseamnă că trebuie absolviți PSD-iștii de vreuna din nenumăratele lor vini. Fiind mereu cel mai mare partid, a adunat gunoaie dintre cele mai multe și diverse. Cei mai jegoși activiști din PCR, cele mai răpănoase elemente din așa- zisul mediu de afaceri (interlopi) sau impostori prozaici din viața de zi cu zi. PSD-ul le–a primit cu brațele deschise și le– a reimaginat în gunoaie politice.
PSD-ul este unul dintre cei trei mari supraviețuitori ai tranziției. E un adevăr universal recunoscut că, alături de tovarășii săi de drum — PNL și UDMR — trebuie desființat fără zăbavă și orice membru (cât de mărunt) lustrat pe vecie până la a patra speță. Asta pentru că oricare dintre cei trei mari demoni organizaționali invocați n-au îndeplinit niciodată nici una dintre cele trei mari funcții ale partidelor politice: n-au reprezentat decât cele mai jegoase și subversive (pentru binele cetății) interese, au practicat cea mai mizerabilă contra-selecție și n-au produs în 33 de ani nici o politică publică (ei fac doar «proiecte de lege»).
Ne-am propus să bălăcărim în această secvență nouă gunoaie PSD-iste, dintre acelea care nu sunt asimilabile celorlalte categorii. Adică să nu fi fost președinte sau prim-ministru și nici să nu fie recunoscuți ca gunoaie aedilitare. Asta înseamnă că vom discuta în special de parlamentari de marcă. De marcă jegoasă. Ordinea gunoaielor este alfabetică, deoarece ar fi fost spre imposibil să-i grupăm în funcție de cât de jegoși sunt/au fost.
Întrebare la Radio Erevan: Care e culmea tranziției românești? Răspuns: Faptul că PSD-ul, în multele sale varietăți, nu e cel mai jegos «partid» din România post-comunistă. Și, evident, ascultătorii Radio Erevan au mereu dreptate. Marea mizerie zisă PDL poartă această tinichea. Nu mai știu cine zicea, pe bună dreptate, că la imaginara «stângă» a spectrului politic mai avem și câțiva foști comuniști, pe când la «dreapta» au fost/sunt numa’ securiști.
Asta nu înseamnă că trebuie absolviți PSD-iștii de vreuna din nenumăratele lor vini. Fiind mereu cel mai mare partid, a adunat gunoaie dintre cele mai multe și diverse. Cei mai jegoși activiști din PCR, cele mai răpănoase elemente din așa- zisul mediu de afaceri (interlopi) sau impostori prozaici din viața de zi cu zi. PSD-ul le–a primit cu brațele deschise și le– a reimaginat în gunoaie politice.
PSD-ul este unul dintre cei trei mari supraviețuitori ai tranziției. E un adevăr universal recunoscut că, alături de tovarășii săi de drum — PNL și UDMR — trebuie desființat fără zăbavă și orice membru (cât de mărunt) lustrat pe vecie până la a patra speță. Asta pentru că oricare dintre cei trei mari demoni organizaționali invocați n-au îndeplinit niciodată nici una dintre cele trei mari funcții ale partidelor politice: n-au reprezentat decât cele mai jegoase și subversive (pentru binele cetății) interese, au practicat cea mai mizerabilă contra-selecție și n-au produs în 33 de ani nici o politică publică (ei fac doar «proiecte de lege»).
Ne-am propus să bălăcărim în această secvență nouă gunoaie PSD-iste, dintre acelea care nu sunt asimilabile celorlalte categorii. Adică să nu fi fost președinte sau prim-ministru și nici să nu fie recunoscuți ca gunoaie aedilitare. Asta înseamnă că vom discuta în special de parlamentari de marcă. De marcă jegoasă. Ordinea gunoaielor este alfabetică, deoarece ar fi fost spre imposibil să-i grupăm în funcție de cât de jegoși sunt/au fost.
Hoit Viu: 1916 – 2006.
Data Ideală Deces: 19 ianuarie 1916.
Meserie: mâncător de căcat.
Categorie Nesimțită: animal jegos.
Foto: ziaristii.com.
După Revoluție, Silviu Brucan a fost cunoscut în special ca gunoi moșnejesc, activ în ridicolele (fără să privim retrospectiv) sesiuni de mâncat căcat de la PRO TV alături prostu’ de Lucian Mândruță. De asemenea, îi mergea renumele de „oracol” pentru tâmpenia aia cu românii cărora le trebe’ 20 de ani să se acomodeze cu democrația. Bineînțeles, căcăciosul moșnegar nu știa nimic despre democrație și era la fel de jegos ca celălalt mare oracol al României post-comuniste, ăla din Bălcești.
De fapt, mizeria Brucan era ofticat că nu fusese cooptat printre gunoaiele de prim-plan ale politicii vremii, fiind probabil scuipat de jegul prezidențial Ion Iliescu în primele luni după decembrie ‘89. Și pe bună dreptate, pentru că nu putea contribui cu absolut nimic, fiind doar un fonfleu propagandistic. Un neica-nimeni care s-a cocoțat mai mereu mult peste ce-i putea pielea.
De altfel, singurul lucru bun pe care l-a făcut târâtura expirată de Brucan a fost s-o mierlească. Păcat că a murit aproximativ nouă decenii prea târziu. E greu de imaginat că o asemenea respingătoare vietate a fost vreodată tânăr comunist în ilegalitate. Noi bănuim că tre’ să fi fost vreo plastografie la mijloc, că nu poate nimeni suspecta Brucanu’ de raționalitate valorică; propriile bășini fiind cele mai prețioase nestemate pentru el.
Nu știm dacă acest gunoi are vreun mormânt, însă ar trebui plătiți oameni din bugetul statului ca să i-l mânjească săptămânal cu căcat — o soartă mai mult decât potrivită pentru acest Andrei Vîșinski al doilea (mai prost); ascensiunea brucănească în partidul comunist fiind strâns legată de disponibilitatea de a fi procuror în procese regizate. Și în vremuri normale de presiune și temperatură tre’ să fii jegos ca să te faci procuror, ‘apăi la jumătatea anilor ‘40.
Silviu Brucan. 1916-2006. Mult prea mult. Și multă muie îi urăm în personalul său cerc al infernului.
Hoit Viu: 1955 – .
Data Ideală Deces: 13 august 1955.
Meserie: N/A.
Categorie Nesimțită: animal tîrlitor.
Foto: rfiromania.ro.
De la un jeg cocoțat foarte aproape de vârf, coborâm la un șobolan de firul ierbii. Căcatul Mitică Buzatu este reprezentativ pentru orice mică rozătoare locală ce s-a aciuat direct la București via PSD. Sigur că și meclele celor doi sunt contrastante: Brucanul ar fi fost lesne confundat cu un Bou Apis suferind de progeria, iară fizionomia Buzatului e de excrement opărit pe cuptiorul în jurul căruia crăpau mâțele jucându-se.
Mitică Buzatu e foaaarteee prost, dar compensează cu un tupeu incomensurabil. Era o vreme, în scurta «epocă» Dragnea, în care Buzatul trebuia axfisiat cu firul de la cameră de fiecare dată când își slobozea diareea verbală pe la televizor. Reporterii și cameramanii ar trebui să primească spor de gunoi politic printr-un amendament constituțional.
Mult mai târziu, am aflat că balega antropoidă de Buzatu are și-o nevastă. Fără mișto, seamănă unul cu altul de minune, diferă doar un birocratic cromozom coclit. Femela buzat-iană e o matracucă enervantă cu gura mare și spurcată, la fel ca blăstămăția sa coabitoare. S-ar putea chiar să sfârșească precum miticul cuplu Filemon și Baucis: atunci când unul sau altul vor duce la exasperare pe cineva cu meclele lor jegoase și limbile alea învăpăiate, încât să le crape simultan capetele cu toporu’, în bună tradiție vasluiană.
Cică loaza de Mitică Buzatu ar fi fost profesor de marxism la liceu în vremuri în care patrimoniul său era invers proporțional cu volumul de borhot dintre urechi. E greu de crezut că Buzatu știe măcar dacă Marx a trăit înainte sau după Cristos. Ce putem bănui e că vei fi luat furtunos la trii parale dacă–ți vei permite să-l faci vită încălțată.
Viață scurtă și multă muie perpetuă le urăm celor două bovine Buzate, cocoțate pe scara evoluției (sociale) prin fiat PSD- ist.
Hoit Viu: 1944 – .
Data Ideală Deces: 10 iunie 2021.
Meserie: apparatchik.
Categorie Nesimțită: bo$$chetar arivist.
Foto: hotnews.ro.
Am aflat, cu stupoare, că acest automatoi tîrlitor face umbră pământului, mereu în detrimentul semenilor săi, de mai bine de 78 de ani. Ce-i drept, planeta l-a suportat pe Robert Mugabe timp de 95 de ani, așa că nu ne mai miră nimic.
Excreția cuvântătoare Valer Dorneanu este arhetipul a ceea ce noi denumim boschetar. În condiții normale de competență și moralitate, acest animal tîrlitor de ultimă speță ar trebui să se afle la marginea societății. Acuma ne lovim de o particularitate a României post-comuniste: dacă evenimentele din 1989 au marcat, indubitabil, o revoluție politică, acestea n-au schimbat cu nimic supra-structura și practica juridică. Toți procurorii și judecătorii comuniști trebuiau trimiși imediat la șanțuri, cu infinitatea de seggberúgás-uri regulamentare.
Cel mai probabil, Valer Dorneanu a tîrlit dintotdeauna, de dimineață până seara și vreo câteva ore prin somn. PSD-ul a propulsat această procariotă pernicioasă către un trai bun și foarte bun pe banii contribuabililor pentru primii 23 de ani ai tranziției. Iar apoi l-a pus exact acolo unde-i e locul. Curtea Constituțională este în corpul politic al națiunii un organ analog anusului — ocaziile în care este dezvăluit și nu provoacă rușine sunt rarisime, este plin de excremente, dar totuși necesar. Mai bine să-i oferi curului ultimul cuvânt, căci știm din străbuni că gura (președintele, miniștrii, etc.) bate curu’. Iar Valer Dorneanu a fost timp de 6 ani cel mai strălucitor excrement din anusul politic al nației.
Acest mic hemoroid pesedist trebuia să-și găsească un sfârșit violent în ultima sa zi de CCR-ist, când am aflat ce știam deja: disprețuia presa și publicul cu un apetit feroce. Unde nu s-ar fi găsit niște jurnaliști serioși, ca să urmeze exemplul lui Joe Pesci în Casino și să mântuie lumea de–o animală atât de jegoasă.
Cât mai aveți de gând să abuzați de răbdarea noastră? GUNOAIELOR!
„Educație și Bălăcăreală Politică” | ©®™, 2019-24.
mailto: titularu@un-nesimtit.ro