Logo Nesimțit

Gunoaie Prim-Ministeriale (I)

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on reddit
Reddit

Cele trei gunoaie bălăcărite în episodul de față — ridicolul moșnegar Petre Roman, excrementalul bo$$chetar Stolojan și fantomaticul jeg Văcăroiu — par a fi de-o seamă cu Apolodor din Damasc pe scena personajelor istoriei mioritice. Dacă Apolodor a avut merite incontestabile, aceste trei nulități au căzut deja în anonimatul istoriei, în ciuda faptului că, în mod fraudulos, încă mai respiră.

 

Hoit Viu: 1946 -.
Data Ideală Deces: nu importă.
Meserie: fiu de apparatchik.
Categorie Nesimțitătîrlă.
Foto: wikipedia.org.​

Mr. APACA (cca. 1990) nu prea avea ce căuta pe nicăieri, cu atât mai puțin în vizorul opiniei publice. E drept că Un-Nesimțit n-a apucat vremile-n care Petrică frângea inimi mii de proletare și nomenclaturiste. Cocoțarea în funcția de prim-ministru al emanației Revoluției este foarte suspectă și nimeni n-a lămurit cum a ajuns pe-acolo.
Nu se știe nici ce-a făcut în cele vreo cinci sute de zile cât a fost prim-ministru. Știm însă ce-i poate pielea din multele mii de zile de clovn al vieții politico-mondene românești. Dacă n-ar fi fost fiu de nomenclaturist, cu siguranță că Petrică Roman ar fi fost fraieru’ cartierului.

Dacă nemesis-ul său FSN-ist — apparatchik-ul perpetuu zâmbăreț — tot mai auzise vag de moduri de producție sau de luptă de clasă, această primă proeminentă nulitate politică a României post-comuniste era și este bâtăăă, bâtăăă. Reflecția autentică a acestui neica-nimeni este în presa contemporană: a făcut și el doi copii în acest sens, cum ar fi spus un alt gunoi prim-ministerial. Primul dintre aceștia e o animală proastă în propriul său drept.
Nici nu prea merge să-l înjuri cu mare patos pe Petrică. A fost și el parașutat acolo ca s-avem un „lider” care să nu semene cu Muma Pădurii sau cu văduva lu’ Mao. Nu credem că Petrică Roman a avut vreo contribuție la starea actuală a României în bine sau în rău, mai insemnată a fost Sfânta Parascheva.
Da’ i-a plăcut tîrlei să fie-n centrul atenției, chiar dacă el nu oferea nimic. Doar și pentru asta merită să-l includem pe lista noastră de cei mai jegoși.

 

Hoit Viu: 1943 -.
Data Ideală Deces: 1955.
Meserie: mâncător de căcat.
Categorie Nesimțită: gunoi moșnejesc.
Foto: wikipedia.org.

Th. Stolojan este, de departe, cel mai jegos animal bălăcărit în acest episod. Dintru-nceput trebuie să ne confesăm că televizorul nostru cu imagine stolojaniană emite vapori fetizi de securism. De altfel, în absența acelor vapori, e greu de explicat cum un mediocru mâncător de căcat s-ar fi putut strecura în toate aceste poziții: ministru de finanțe, prim-ministru și slugoi băsescian.
Evident, înainte de-a căpăta toate caracteristicile pentru care-ar fi trebuit linșat, Stolojan a fost întotdeauna un gunoi moșnejesc, de pe la vreo 12 ani. El a fost mereu (chiar și azi când nu-l mai întreabă nimeni) unul dintre cei mai proeminenți avocați ai neoliberalismului în România. E drept că singurul lucru pe care l-a citit vreodată au fost manuale zdrențăroase de economie în stilul Chicago School. Doar atâta știe tîrla.

Nimeni n-ar fi reținut animala doar ca propovăduitor al unei religii economice. Căcăciosul Stolojan rămâne în panteonul gunoaielor politice românești ca mare preot/slugoi al cultului băsescian. Faptul că n-a crăpat în mega-ridicolul moment „dragă Stolo” demonstrează că jegosul e alcătuit din material dur. Mai grav e că s-a încăpățânat să-și arate destul de des mutra excrementală de josnic gunoi moșnejesc post factum. În plus, a fost președintele celei de-a doua cele mai răpănoase construcții politice românești, vomitivul PLD.
Adevărul e că și oamenii sunt proști. E de plâns că indivizi care știu ce poamă blestemată e gunoiul încă-l mai cheamă să vorbească la televizor. Dreacu’ să-l ia că și-o curcă schizofrenică ar avea mai multă înțelepciune de împărtășit. Multă muie-n perpetuitate-i urăm.

 

 

Hoit Viu: 1943 -.
Data Ideală Deces: nu importă..
Meserie: ?
Categorie Nesimțită: ?
Foto: wikipedia.org.

Dacă ai întreba orice ziarist clișeizator din România despre Văcăroi, ți-ar zice că e un „personaj enigmatic”. E atât de enigmatic încât ne punem serios întrebarea dacă chiar există acest Văcăroi și nu este vreun produs al bolnavei imaginații FSN-iste.
L-a auzit cineva cuvântând pe Văcăroi? A emis entitatea neidentificată ceva demn de-a fi reținut?
E un efort supra-omenesc să găsești imagini mai mari de 200x200px cu el. Puținele portrete pe care le avem par a fi scoase din montaje distopice.

E un adevăr universal recunoscut că în Guvernul României nu s-a întâmplat nimic între 1992 și 1996. Putea să fie la Palatul Victoria un incubus sau un Văcăroi că tot un drac ar fi fost. Singura sa calitate umană părea să fie apetența către troscău, dar și-asta s-a dovedit a fi un mit.
Așa că de ce am include pe cineva cu o existență îndoielnică pe lista celor mai jegoase animale post-decembriste? Pentru că simbolizează un zeitgeist. Tot soiul de Văcăroi s-au asociat FSN-ului la începutul anilor ’90 și au fost apoi imposibil de scos din funcții publice. Puteai să nu faci nimic, să nu te prezinți la muncă, nici să nu exiști cu adevărat precum acest Văcăroi! Văcăroiul este românul jegos al tranziției timpurii, care odată plantat într-un loc nu-l mai mută nici tanti cu coasa de-acolo. Funcții peste funcții! Sporuri peste sporuri! Și substanță zero.

Muie Văcăroiului, chiar și dac-ar fi doar o plăsmuire hidoasă.

guest

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments