Meniu
Fără îndoială că, de-a lungul întregii istorii, pochimea a fost cea mai jegoasă categorie socio-profesională. Texte din Egiptul vremii Regatului Nou revelă că „analiștii” vremii considerau pochii cultului lui Amun din Teba mai periculoși pentru stabilitatea țării decât dinastiile rivale. Pochimea este extrem de jegoasă oriunde te-ai uita.
Și nici n-ar putea fi altfel. Oricine propune un set de propoziții care nu pot fi nici confirmate, nici infirmate, este un animal jegos și vrea să te ia de prost. Ca Giovani Becali cu mărcile și dolarii. Iar până în secolul al XVII-lea, doar pochimea făcea asta. Evident, nu toate clasele pochești sunt la fel de jegoase. Nu încape comparație între pochimea mioritică, interesată doar de patrimoniu, și hiper-jegoasa șleahtă a Ayatollah-ilor din Qom, care ar vrea ca toată planeta să se comporte după borhotu’ pochesc din căpățânile lor strîcate.
C-ajunserăm și la pochimea românească, aceasta a fost mereu atârnătoare după puterea politică. Colonizată de familii domnitoare alogene (din Ardeal), pochimea ortodoxă a legitimat (mai mult sau mai puțin) establishment-ul politic medieval și-a fost răsplătită bine și foarte bine.
De-asta nu avem teologie ortodoxă neaoșă — ducând-o atât de bine, elitele pochești știau că nu tre’ să facă nimic și au rămas analfabete … cam până azi. Pochii de la baza piramidei erau analfabeți fiindcă mai-marii lor nu se sinchiseau de ei.
Și-așa au dus-o pochii, în promiscuul și mizerabilul concubinaj cu puterea politică, până în secolul XX. De-abia la mijlocul secolului trecut a apărut o categorie socială mai jegoasă decât pochimea. Securiștii. Și ce-au făcut pochii? Au îmbrățișat-o cu ambele mâini, dând naștere uneori unui hibrid de un jeg suprem: gunoaiele securist-ortodoxe.
Fără îndoială că, de-a lungul întregii istorii, pochimea a fost cea mai jegoasă categorie socio-profesională. Texte din Egiptul vremii Regatului Nou revelă că „analiștii” vremii considerau pochii cultului lui Amun din Teba mai periculoși pentru stabilitatea țării decât dinastiile rivale. Pochimea este extrem de jegoasă oriunde te-ai uita.
Și nici n-ar putea fi altfel. Oricine propune un set de propoziții care nu pot fi nici confirmate, nici infirmate, este un animal jegos și vrea să te ia de prost. Ca Giovani Becali cu mărcile și dolarii. Iar până în secolul al XVII-lea, doar pochimea făcea asta. Evident, nu toate clasele pochești sunt la fel de jegoase. Nu încape comparație între pochimea mioritică, interesată doar de patrimoniu, și hiper-jegoasa șleahtă a Ayatollah-ilor din Qom, care ar vrea ca toată planeta să se comporte după borhotu’ pochesc din căpățânile lor strîcate.
C-ajunserăm la pochimea românească, aceasta a fost mereu atârnătoare după puterea politică. Colonizată de familii domnitoare alogene (din Ardeal), pochimea ortodoxă a legitimat (mai mult sau mai puțin) establishment-ul politic medieval și-a fost răsplătită bine și foarte bine.
De-asta nu avem teologie ortodoxă neaoșă — ducând-o atât de bine, elitele pochești știau că nu tre’ să facă nimic și au rămas analfabete … cam până azi. Pochii de la baza piramidei erau analfabeți fiindcă mai-marii lor nu se sinchiseau de ei.
Și-așa au dus-o pochii, în promiscuul și mizerabilul concubinaj cu puterea politică, până în secolul XX. De-abia la mijlocul secolului trecut a apărut o categorie socială mai jegoasă decât pochimea. Securiștii. Și ce-au făcut pochii? Au îmbrățișat-o cu ambele mâini, dând naștere uneori unui hibrid de un jeg suprem: gunoaiele securist-ortodoxe.
Hoit Viu: 1951 – .
Data Ideală Deces: oricând.
A.K.A. Marele Alb.
Meserie: N/A.
Categorie Nesimțită: bișnițar securistic.
Foto: reddit.com.
Întâi de toate, trebuie să lămurim de ce ne-am oprit taman asupra acestor trei gunoaie securist-ortodoxe, mai ales în contextul existenței unei „garde” mai vechi de lepădături asemănătoare. În primul rând pentru că jegurile mai bătrâne — de-acum legendare stârpituri ca Teoctist Arăpașu, B. Anania sau A. Andreicuț — erau securiști de „rit vechi”, interesați doar de consolidarea pozițiilor lor din țară.
Gunoaiele din generația lui Ciobotea sau Streza respiraseră aerul rarefiat al celor străinătățuri, fiind ținuți în frâu de DIE. La jumătatea anilor ’80, orice opreliști din partea PCUS au fost ridicate în calea îmbogățirii KGB-iștilor. Cum securiștii români și-au luat mereu sfânta lumină de la răsărit, au încercat să-i emuleze pe aceia. Astfel a apărut pojghița de bișnițari securistici, cei care au făcut avere după ‘90, iară mizeriile pochești ce roiau în jurul lor au fost, invariabil, molipsiți de zeitgeist-ul securistic al vremii.
Un alt aspect deosebit de important este faimoasa listă a pochilor securiști și ciripitori. Se știe că dosarele propriu-zise au fost arse direct în noaptea de 22-23 decembrie 1989, dar o listă pare să fi supraviețuit. În orice caz, aceasta se află de-atunci în păstrarea MApN, altă menajerie de scursuri, ca și BOR. Oare de ce prostimea are în continuare cea mai mare încredere în aceste două șlehte de paraziți ai corpului social?
Cert este că în anii ’70-’80, „marele” teologu’ lu’ pește Dan Ilie Ciobotea făcea un du-te vino permanent RSR-Europa Occidentală, mai dihai ca influencerițele contemporane. Cele mai mari semne de întrebare le ridică „profesoratul” pochesc de la Bossey și Fribourg, cuibul securistic de „teologi elvețieni” fiind notoriu.
Cosmopolitul gunoi Ciobotea face în 1987 o voltă surprinzătoare. Se călugărește la fabrica de jeg a lui Ilie Cleopa — „duhovnic” al unora dintre cele mai răpănoase gunoaie ale României post-comuniste și proaspăt „sfânt” al haznalei patronate de Ciobotea.
Într-o ascensiune demnă de vremurile „revoluționare” pe care le-a trăit, Ciobotea ajunge în doar cinci ani Mitropolit al Moldovei, un soi de patriarh-in-waiting. Această impresionantă ardere a etapelor este legată de Grupul de Reflecţie pentru Înnoirea Bisericii, un soi de regență pochească pusă-n locul acelui jeg Teoctist, cât să-și petreacă regulamentarele 40 de zile-n deșert ca să mediteze la anvergura sa de gunoi demoniac.
Iar restul e istorie recentă. În 2007 Ciobotea se alege patriarh. În 2008 i se pune con la mano de Dios un amendament la legea CNSAS, care nu mai verifica pochimea din oficiu. Cine este autorul amendamentului, poate vă-ntrebați? Mega-căcatul pesedist Eugen Nicolicea, evident. Pe calapodul mitropoliei, Ciobotea a transformat Patriarhia într-o robustă mașinărie de acumulat valori mobile și imobile, în bună tradiție neoliberală-neosecuristică.
Și cam asta e traiectoria prea-fericitului gunoi securist-ortodoxo-bișnițăresc de la lingău de pantofi la DIE la statutul suprem de Mare Alb. Muie Ciobotea & BOR!
Hoit Viu: 1947 – .
Data Ideală Deces: în fiecare zi.
Meserie: N/A.
Categorie Nesimțită: animal jegos.
Foto: news.ro.
Din dealul Patriarhiei, populat de-un gunoi securist-ortodox mai sofisticat, trecem munții și dăm în Hermannstadt de un gunoi mai grobian și provincial: căcatul Streza Liviu, mitropolit al Ardealului. Dacă Ciobotea s-a izolat, cel puțin de două decenii, de glodul lumesc în care evoluează zilnic BOR, Streza a îmbrățișat acest rol fiind, până la explozia notorietății lui Mache, poate cea mai jegoasă apariție publică dintre toți vechilii BOR-ului.
Jigodia Streza a fost și el parte a grupului elvețian de gunoaie securist-ortodoxe, dar doar pentru trei ani (1982-85). A fost expulzat mai devreme — neoficial, pentru că era un țăran prost, nespălat și cu gura mare —, din motive de renumerație (oficial) mică și famelie mare: cinci progenituri mizerabile + o muiere îndeajuns de proastă încât să nu-i avorteze.
Proximitatea securistică de la Fribourg a ajutat imediat lighioana burduhoasă de Streza, ajungând în 1987 ditamai profesorul universitar, la inexistentele și frauduloasele materii Liturgică, Pastorală și Artă Creștină. Adică glojgăitor de cel mai mizerabil borhot pochesc.
Dar de ajuns cu adevărat, procariota gloduroasă de Streza s-a ajuns vreun deceniu mai târziu, ca episcop de Caransebeș. Din 2005, pentru serviciu credincios în blăstămății pochești, a fost promovat la Sibiu. Și de atunci s-a ținut numa’ de cele mai jegoase apucături:
Primitivul jeg securist-ortodox Liviu Streza trebuie înnecat în flegme!
Hoit Viu: 1955 – .
Data Ideală Deces: 13 decembrie 1955 .
A.K.A. Șpagoveanu, Satana-n Sutană.
Meserie: N/A.
Categorie Nesimțită: excrement.
Foto: gds.ro.
Dacă activitatea jigodiilor introductive vi s-a părut neverosimil de jegoasă, să știți că se poate infinit mai rău. Iar răul infinit poartă numele (de cod) Mache. E extrem de relevant pentru natura sa că, la origine, i se zicea Macedon Porcu. De fapt, ne-am face vinovați de jignirea gratuită a unora dintre cele mai inteligente mamifere, ceea ce Mache sigur nu e. Inteligent ioc, mamifer … poate?
Șpagoveanu nu a avut acces la înaltă pregătire securistică, fiind racolat de niște milițieni amărâți, ca să-și dea în gât colegii de cămin. Nici că se putea o situație mai josnică și mai măruntă. Dar așa e Mache, josnic și mărunt.
Născut în glodul Sucevei profunde, destinul excrementalei vietăți era cea de hoțoman mărunt, bișnițar de cartier și pușcăriaș de sentințe scurte. Dar, cum ne informa odată Nică a lu’ Ștefan a Petrei, toate muierile analfabete din acea zonă își visau progeniturile masculine pochi. Ceea ce e logic până la urmă, ce acoperire mai bună să ai ca hoțoman dacă nu veștmântul preoțesc? Mai ales cu o pochime atât băligoasă ca cea ortodox-românească.
Mache e corespondentul pochesc a lui Miki Șpagă. Tot ce-a făcut după ‘90 se leagă de această cea mai sfântă dintre taine. A luat șpagă pentru construcția de biserici, pentru hirotonisiri, pentru lucrări de licență (iar căcatu’ ăsta cu „învățământul” pochesc), pentru nunți, pomeni, acatiste, apariții media, pentru aghiasma mare și aghiasma mică, etc. Singura rațiune a circulației hemoglobinei din Mache este șpaga. Iară jegoasa instituție zisă BOR se ocupă cu scoaterea din căcat a lui Mache, în extrem de rarele cazuri în care ajunge pe mâna dorobanților.
Pandemia a fost prilejul în care toată țara a aflat de această stîrpitură aciuată fraudulos la malul mării. Prostimea se pare că se cam plictisea pe-acasă, așa că a reinventat mitul conspirației, căruia i l-a atașat pe „salvatorul” Mache. Micii găinari, văduviți de compania unor deplarabili asemănători, și l-au făcut reprezentant pe Mache, un boschetar ce s-ar pișa pe ei cu boltă dacă n-ar marca banu’ la Sutana Satanei.
Mache e un microcosm al jegului mioritic. Reprezintă tot ceea ce trebuie cauterizat ca să desăvârșim procesul civilizării. Iar faptul că e un gunoi securist-ortodox accentuează jegul. Atâta vreme cât acestor pungași (mai mărunți sau mai cocoțați) li se vor da parale și atenție, vom continua să ne scăldăm în mocirla promiscuității pre-moderne.
Gunoaiele pochești trebuie înțărcate de la banul public. Imediat și, dacă se poate, cu acompaniament de seggberúgás!
Cât mai aveți de gând să abuzați de răbdarea noastră? GUNOAIELOR!
„Educație și Bălăcăreală Politică” | ©®™, 2019-24.
mailto: titularu@un-nesimtit.ro