“Words ought to be a little wild, for they are the assaults of thoughts on the unthinking.”

Jargon Nesimțit

ALCOOLISM — dependența de alcool manifestată în straturile superioare ale societății românești. Vezi și: bețîvăneală. Derivate: alcolist.

ANALFABET — cu siguranță că în secolul XXI a fi alfabetizat nu mai înseamnă doar să fii în stare să deslușești buchiile. Dar termenul «analfabet funcțional» este cam tautologic, pentru că orice text are un potențial caracter funcțional. Cum nu toți putem fi experți, astfel încât să pricepem holistic orice soi de text, considerăm că a fi alfabetizat în zilele noastre înseamnă să știi să cauți cele mai bune surse pentru un subiect dat și să știi care dintre acele surse are o autoritate superioară.

ANIMALĂ PROASTĂ — vietate ce prezintă morfologia reprezentanților contemporani a genului Homo, însă care manifestă un nivel de inteligență asemănător procariotelor. În punctul central al encefalului animalei proaste temperatura este de 0 kelvin.
Marca definitorie a animalei proaste e că n-o deranjează că-i animală proastă. Nu prezintă derivate semnificative.

BEȚÎVĂNEALĂ — dependența de alcool manifestată în straturile inferioare ale societății românești. Vezi și: alcoolism. Derivate: bețîv.

BOAȘCĂ — băutură alcoolică de proastă calitate obținută prin fermentație. Vezi și: troscău. Derivate: boșcău, boșcăială.

BOMBALĂU — (cu simpatie depreciativă) fraieraș ; persoană inofensivă, chiar bine intenționată, dar pe care lipsa totală de orice fel de competențe o face să afle de multe ori în registrul râsului curcilor. Derivate: bombaloaică.

BO$$CHETAR — (departe de noi denigrarea persoanelor fără domiciuliu fix) bo$$chetarii sunt munții de incompetență și impostură, de obicei gherțoi incomensurabili, ajunși într-o poziție de putere care este de obicei dublată și de ceva parale. Parale pe care nu le-ar merita în condiții normale de presiune și temperatură tot neamul lor, minimum până la spița a paișpea.
Mai folosim câteodată, pe nerăsuflate, epitetul de „boschetar” pentru a desemna acele gunoaie, care dacă ar fi fost ceva meritocrație, puțină competență și oleacă de moralitate în soțietatea românească, ar fi plasate taman unde le e locul în piramida socială. Ar fi niște marginali, ultimele tîrle … ceea ce, evident, și sunt.
Nu prezintă derivate.

FEMINIZDĂ — varietate de tîrlă recent apărută, ale cărei particularități sună aproximativ astfel: muiere încăpățânată (grup de vârstă 18-50) care-și soarbe sclifosită cafeaua columbiană dupe ora 1100, într-o clădire luminoasă cu multă sticlă și scuipă într-un mediu mai mult sau mai puțin virtual rânduri despre concepte grandioase (egalitate, dezvoltare, responsabilitate), într-o țară unde conflictele între sexe se tranșează (pun intended) cel mai adesea cu toporu’. Ele există prin opoziție cu feministele; raportul feminizde:feministe fiind, în societățile disprețuibile, mai mare de 10 la 1.
Printre cele mai inofensive tîrle, acestea doar stârnesc violente cicloane într-un pahar cu apă. Derivate: afacerizdă, fashionizdă, economizdă, jurnalizdă, … mergâand până la temutele fundamentalizdă, analizdă și populizdă.

GLOD — acumulare incomensurabilă de mizerie fizică. Vezi și: jeg. Derivate: gloduros.

GUNOI MOȘNEJESC — specie de tîrlă cu o apreciabilă cronologie internă, de un ridicol inerent, ce duce amorul propriu tîrlesc la paroxism. Gunoaiele moșnejești consideră că lungul interval în care au făcut de pomană umbră pământului ar fi, cumva, o recompensă pentru imaginate virtuți – în special morale – și nu, cum e firesc, rezultat al bulanului (genetic, social, etc).
În tîrlismul lor inimaginabil, gunoaiele moșnejești ar dori să impună și altora jegoasele lor norme de conduită, aspect ce-i face demni nu de coșul de gunoi al istoriei, ci de un instantaneu și absolut damnatio memoriae.
Este important să amintim că marea majoritate a gunoaielor moșnejești erau gunoaie și înainte de a fi «moșnejești», gunoiul moșnejesc fiind ultima stare de agregare biologico-socială a tîrlei. Totuși, în cazuri izolate și probabil din cauza unor erori de programare genetică a sistemului nervos, vreo câteva gunoaie moșnejești devin «gunoaie» prin simplul proces al moșnejelii.
Ca o supremă excepție, oricine care a avut de-a face știe despre gunoaie moșnejești pur și simplu – erori ale evoluției care nu au nici o legătură cu cronologia, indivizi născuți (iară nu făcuți) gunoaie moșnejești.

GUNOI SOCIAL — gunoiul pute și împute. Gunoiul social pute a sociopatie, împute fibra și corpul social, reclamând trimiterea sa la coșul de gunoi al istoriei.

GUNOI UNIFORMIZAT — tîrlă angajată într-un organism statal de represiune care necesită, chiar și doar la festivitățuri, folosirea unei uniforme.

ÎNȚELEPCIUNE MOȘNEJEASCĂ — ceva despre care toată lumea a auzit, dar care, de fapt, nu există – un fel de “feik niuz” înainte de news. Unii posesori de înțelepciune moșnejească ar putea afirma și că este “o diversiune a Cotroceniului petru a abate atenția oamenilor de la adevăratele probleme ale țării”. Credință specifică societăților disprețuibile.

JEG — acumulare incomensurabilă de mizerie morală + prost gust etern. Vezi și: glod. Jegul este o categorie estetică folositoare mai ales în analiza elitelor politice din societățile disprețuibile, marea majoritate a acestora fiind, neîndoielnic, bișnițari jegoși. Derivate: jegos.

NESIMȚIT — apelativ ce se dorește a fi depreciativ, emis îndeobște de animale proaste, tîrle jegoase sau vite încălțate la adresa unor indivizi care îi denunță pe emițători ca: animale proaste, tîrle jegoase sau vite încălțate.

RAPĂN — mizerie profundă aflată la intersecția jegului cu glodul. Adesea folosit în caracterizările animalelor proaste, dar și a bișnițarilor. Derivate: răpănos.

SANDILĂU — (cu simpatie depreciativă) un soi de variantă neaoșă a yurodivy, cu amendamentul că sandilăul nostru foarte rar are vreo treabă cu spiritualitatea (nu e nici măcar mare pupător de moaște). Se remarcă printr-un foarte scăzut instinct de supraviețuire, dar care pare să nu îi dăuneze … prea mult.

TÎRLĂ — au existat câteva tentative palide de a a defini acest concept vast și înșelător. Tîrla nu desemnează nici atitudini culturale, nici segmente socio-economice sau vreo constantă transhumanțieră. Tîrla este un tip uman, tîrlismele sunt o alegere, iar tîrlizarea o devenire ; oricât de jegos ar fi să le analizăm. La modul absolut, tîrla este abominabila progenitură rezultată din uniunea egoismului cu neamprostia.
Printr-un proces misterios de selecție, tîrlele reușesc să încorporeze în ființa lor tot ce e mai disprețuibil din infrastructura animalică a omului, dar și din suprastructura culturală.
Tîrla se remarcă prin lipsa totală a oricăror facultăți morale și pasiuni (bețîvăneala, banii sau “arsul pă FîsBuci” nu se pun). E adevărat că tîrlele apar mai des în rândurile lumpenașilor, însă nici un strat social nu este imun în dezvoltarea unor asemenea specimene, iar cu cât o tîrlă aparține unei zone mai rarefiate, cu atât este mai periculoasă pentru societate.
Tîrla consideră că creația supremă a divinității și summum-ul evoluției s-au intersectat în propriul hoit. Astfel, interacțiunile tîrlei cu alți indivizi stau întotdeauna sub spectrul abuzului/profitului, îndreptat evident într-un singur sens. Comportamentele tîrlești se pot înscrie într-un interval ce are la un capăt lenea din care nu se derivă nici o plăcere, iar la celălalt capăt genocidul. Cu siguranță, intervalul are o cvasi-infinitate de elemente.
Studiile de specialitate plasează proporția tîrlelor undeva între 20 și 25 la sută din populație, procent ușor mai crescut în societățile disprețuibile. Încă din timpurile filozofilor antici, se știe că tîrlele trebuie să fie relocate, spre binele comun, în rezidența lor ancestrală – cotețul.
Derivate: tîrlesc (propriu tîrlei), tîrlisme (caracteristici și/sau comportamente evident și pur tîrlești), a tîrli (angajarea în comportamente tîrlești), tîrlete (tîrlă deosebit de jegoasă și/sau periculoasă), «Tîrlism» (patologia de proporții planetare rezultată din proliferarea tîrlelor).

TROSCĂU — băutură alcoolică de proastă calitate obținută prin distilare.

VITĂ ÎNCĂLȚATĂ — o animală proastă mai răsărită, căreia i se dă nas, având, prin urmare, chișătu’-urcat la cap.