Plaiurile mioritice au fost devastate către sfârșitul anului de curentul global de jeg, ale cărui baze au fost puse încă din anii ’70 de pernicioșii impostori respectabili ai Școlii de la Chicago sau în anii ’80 de haznatizarea mass-media, pusă la cale prin contribuția unor excremente incomensurabile, cum ar fi căcatul de Rupert Murdoch.
Ce-i drept, nici nu putea fi altfel într-un an în care mai bine de 4 miliarde de neica-nimeni au fost așteptați să fabrice, din nimic practic, acel consimțământ magic, prin care clasele conducătoare își justifică existența spoliatoare.
Întâi, hai să ne amintim de gunoaiele din topul nostru pe 2023 și să vedem cum a evoluat traiectoria lor jegoasă.
Cititorii blogului nesimțit știu că, datorită mersului distinct al istoriei românești, clasa conducătoare este dificil de caracterizat. Studiind amalgamul ciudat de gunoaie care s-au perindat prin viața publică post-comunistă, noi am botezat această eterogenă adunătură de gunoaie Complexul Bișnițăresco-Securistic.
Aproape exclusiv din cauza disensiunilor interne, acest complex a sfeclit-o grav în marele an electoral 2024, iar pe fondul mămăligii care bolborosește era cât pe ce să dea cu piciorul singurei realizări autentice a României contemporane — câștigarea statutului de semi-periferie în sistemul mondial capitalist. Nu c-ar fi cine știe ce câștig, însă, la cum se prezintă situația geopolitică actuală, singura alternativă ar fi un autoritarism naționalist oarecum mai soft, vezi Belarusul sau republicile din Caucaz sau Asia Centrală.
Iară mămăliga scoate bulbuci fiindcă, în sfârșit, boboru’ s-a prins că statul e capturat.
A fost nevoie de câțiva băieți într-un subsol anonim de bloc din Petersburg ca toate pasiențele complexului să fie date peste cap. Nici nu era greu. Așa se întâmplă când ai o infrastructură de politicieni din ce în ce mai ridicoli și-o suprastructură de securiști cvasi-analfabeți care-i selectează, aflați în competiție (aproape) hobbes-iană pe putere, aranjați în zeci și sute de grupuscule, ce chitesc doar următoarea șmecherie.
Mai grav e că, la noi, până și contestarea e dirijată din spatele cortinei. Totuși, e limpede că acest aranjament în care politicienii primesc firfirei ca să mimeze democrația fără să aibă nici un spațiu de manevră decizional e falimentar. Doar cu clientelism și securism nu poți îndeplini nici o funcție a unui stat modern.
După cum am mai spus, 2024 a fost un an hiper-electoral. Ne-am fi repetat dacă am fi dat premiul pentru cel mai jegos gunoi moșnejesc al anului leprei portocalii de Trump (laureat 2020) sau jigodiei securistice de Putin (2022), cu toate că ambii îl merită din plin.
Am dori să vă atragem atenția către cel mai mare, literalmente, eveniment electoral al anului: Alegerile Generale din India, organizate între 19 aprilie și 1 iunie. Dacă amărâtu’ român se plânge că e sărac și disprețuit de guvernanți, ar trebui să-și imagineze cum e să fii musulman în „cea mai mare democrație a lumii” — cu un PIB per capita la o zecime față de cel al României, ba și vânat zilnic, în unele zone, de zeloșii din partidul gunoiului moșnejesc Narendra Modi.
Partidul Bharatiya Janata (BJP) reprezintă un curent politic aparte — un soi de fascism hindus —, organizat pe scheletul unei foste organizații paramilitare teroriste, care mobilizează prostimea mai ales prin intermediul unor grupuri locale ce organizează activități asemănătoare cercetășiei. Sandilăii precursori ai BJP i-au avut printre ei pe asasinul lui Gandhi. Imaginați-vă ce înseamnă să-ți tragi pedigree-ul politic de la ăia care l-au omorât pe părintele națiunii. Cum ziceam, foarte ciudat!
În orice caz, acest excrement moșnejesc are un trecut foarte încurcat, prezidează peste găști care șpăguiesc sume fabuloase și se mai crede și Dumnezeu. Dacă vreți să știți cât de jegos și de neînduplecat este acest moșneag cu meclă de bunic anodin, puteți citi jurnalistica fabuloasei Arundhati Roy.
Seria Cei Mai Jegoși a cam stagnat în 2024, însă nu înainte de a creiona cea mai jegoasă pătură socio-profesională din istoria spațiului românesc: pochimea ortodoxă. Am reușit să bălăcărim cu talent trei reprezentanți dintre cei mai jegoși ai acestei mizerabile tagme, însă de departe cel mai jegos a fost Mache, zis Șpagoveanu’, zis Porcu’, dar cunoscut publicului larg ca Teodosie de la Constanța.
Am stabilit că Mache este cuprins mai mereu de sfântul duh al șpăgii și șmecheriei, iar faptul că prostește atâta lume (care ar trebui să-l țină doar în flegme și șuturi) demonstrează că „atâta vreme cât acestor pungași li se vor da parale și atenție, vom continua să ne scăldăm în mocirla promiscuității pre-moderne”.
Faptul că prostimea consideră frecventabile aceste personaje în A.D. 2025 este încă un simptom al eșecului societal patronat de Complexul Bișnițăresco-Securistic. IPS Mache este cel mai bălăcărit jeg al anului 2024 de pe blogul nesimțit, fiind astfel laureat cu „Premiul Dez-Onorific Florentin Pandele”. Muie Mache! Și muie Pandele! Evident.
Muskoiu’ obișnuia să devină mai enervat de la un la altu’, dar acuma devine din ce în ce mai enervant în fiecare zi. Nu știm exact care să fi fost motivele pentru care oligarhii din Silicon Valley au trecut cu arme și bagaje în tabăra Trump; probabil democrații le cereau măcar să păstreze aparențele unei democrații, iar ei nu mai aveau chef nici măcar de asta.
Că bo$$chetarului sud-african i s-a ridicat chișătu’ la cap e deja un eufemism, însă asta culegi dacă organizezi un cult al personalității entrepreneur-ului. Ajunge să creadă că se pricepe la orice și nu prea mai ai instrumente să-l mai strunești. Bine, asta nu-i adevărat. Statul-națiune este cea mai teribilă „invenție” a modernități și, dacă s-ar dori, ar avea ac de cojocu’ Muskoiului în cinci minute, inclusiv publicitate.
Poate-ar trebui să reactualizăm „instituția” canalului, cu amendamentul că tre’ să ai minimum $100 de milioane avere ca să fii eligibil de un sejur. Totuși, boboru’ american nu cred c-ar fi de acord. E prea spălat pe creier, deja de minimum cinci decenii, de propagandiștii capitalului ca să-și dea seama că, de la Reagan încoace, marea majoritate care votează, o fac „în detrimentul” propriei echipe (onor Giîcanului).
Volta spre „dreapta” a oligarhilor din Silicon Valley marchează intrarea în mainstream-ul absolut a fenomenului pe care, din lipsa vreunui consens conceptual, îl putem numi trumpism global (trăiască tov. Mark Blyth). Ceea ce toți proștii, impostorii și vânduții care se dau „de centru” numesc „extrema dreaptă” de astăzi — de la Meloni la AfD, trecând prin Georgescu, Simion și Șoșoacă — nu sunt decât varietăți locale de trumpism.
Acestea reprezintă un anumit tip de reacție la ravagiile neoliberalismului, care și-a trăit începutul sfârșitului între 2008 și 2022. Iar cum inter-regnum-ul naște monștri, ne-am pricopsit cu acest trumpism.
Se pare că, privind din perspectiva ratei profitului atașată marelui capital, globalizarea neoliberală și-a atins limitele. Iar, la fel ca în cazul primei globalizări (cea din secolul XIX), oligarhii se retrag în sânul statului-națiune, păpușând și mai abitir elitele birocratice și folosindu-se de cel mai răpănos naționalism ca să prostească boboru’ — adus și el la capătul răbdărilor de stagnarea veniturilor și alienarea culturală desfășurată pe două generații de neoliberalism.
Ce e amuzant în toată această situație cu potențial extrem de exploziv e că, din punctul de vedere al populimii, doar se schimbă niște oligarhi mai sofisticați cu unii mai primitivi. Și mai amuzant e cazul bo$$chetarilor din Silicon Valley, unde cele două categorii de oligarhi sunt, de fapt, aceleași figuri, care au suferit o metamorfoză de râsu’ curcilor. Musku’, Bezosu’ sau Zuckerbergu’ erau mari globaliști și liberali acu’ 15 ani, ca să se afișeze azi cu alde’ Trump.
(Și) De aceea trumpismul global este jegul absolut al anului 2024.
„Educație și Bălăcăreală Politică” | ©®™, 2019-24.
mailto: titularu@un-nesimtit.ro
