Menu
Toată lumea știe că treaba e cam de câcat. Poate chiar mai împuțită decât atât. Totuși, noi nu putem să facem ce-a făcut Howard Beale – patronul spiritual al nesimțiților indignați. Nu putem doar să ne dăm cu curu’ de pământ și să sperăm că lucrurile se vor înmiresma ca într-o reclamă cu trasul apei la WC. Asta pentru că destui nu prea au nici măcar mijloacele de a trage apa.
Ceea ce nenea cu pricina nu-și dădea seama (anii ’70 erau vremuri mai nevinovate, ce-i drept) e că orice societate se află într-un perpetuu asalt (din interior) din partea celor patru patologii inerente colectivităților umane: impostura, incompetența, neamprostia și tîrlismul. Ele pot fi doar contracarate, niciodată eradicate. Există manifestări trecute, prezente și viitoare ale acestor tare specifice Homo sapiens.
Nesimțiții reprezintă prima linie de luptă a corpului social cu diversele atacuri ale celor patru demoni. Nesimțiții au capacitatea intelectuală de a recunoaște manifestările patologice și tupeul de a le denunța. Mai ales în ceea ce privește parșivele tîrlisme.
Ca orice organism, corpul social poate fi uneori puternic infectat, astfel încât să nu se mai știe care celulă de partea cui e. Această situație se întâmplă în special în vremuri de rapide prefaceri … de toate felurile. Patologiile menționate atacă mereu și din toate părțile. Însă în astfel de vremuri, este nevoie să se identifice rapid zona cea mai puternic afectată și să se purceadă la un contra-atac în forță.
Oricine cunoaște ceva istorie și politică știe că societățile disprețuibile și componenții acestora au o relație profund ambiguă și pervertită cu autoritatea. Din mai multe motive:
Problema încă n-ar fi atât de gravă dacă aceste realități și atitudini ar fi limitate doar la autoritățile politice. Dar nu, societățile disprețuibile au un “talent” special de a promova/menține inapți în poziții de autoritate în orice sferă: de la economie, la sistemul de administrare a dreptății, trecând prin familie și chiar prin universitate (instituția care, de-a lungul secolelor, s-a apropiat cel mult de idealul meritocratic).
Dacă adăugăm în aceast tîrlesc ghiveci (politic și psiho-social) prezentul capitalism mondial de inspirație așa-zis “neoliberală”, putem lesne înțelege de ce atacul celor patru patologii este atât de viguros și stratul de câcat la curu’ nostru așa de gros. Cu toate că la alții e și mai gros.
Evident, puțin ne interesează ce fac indivizii în viața lor privată. Dacă vor să asculte de niște animale cu intelectul inexistent/demonic/atrofiat … treaba lor. Dar, o dată ce lucrurile se mută în arena publică, manifestările cvartetului de patologii trebuie restrânse cât mai repede și ferm posibil.
După cum am mai semnalat, patologiile acționează prin mijloace și agenți fără număr. Însă, la ora actuală în spațiul românesc, corpul social resimte cel mai puternic prezența și acțiunile abjecte în funcții publice – orice demnitate aleasă sau numită (de mare importanță, recte de la procuror în sus) – ale unora ce pot fi încadrați într-o triadă pernicioasă. Bineînțeles, ne referim la activitățile (mai mult sau mai puțin concertate) ale escrocilor, tîrlelor și moșnegilor.
Ceea ce face ca această triadă să fie deosebit de periculoasă este apatia majorității corpului social, ba chiar admirația și dorința unora de a emula bandiții și tîrlele influente. În condiții istorice de dezvoltare, consecințele negative ale moșnegilor nu s-ar ridica la gravitatea tîrlismelor sau banditismelor. De vreo câteva decenii însă, societatea nu își mai poate permite prezența unor elemente reacționare la vârful său.
Unii cititori mai neavizați (sau mai dornici de sânge) s-ar putea întreba de ce să nu fie eliminate fizic, scurt și cuprinzător, aceste amenințări foarte reale la adresa traiului uman organizat. Ar fi o soluție foarte facilă dar, după cum știm, soluțiile facile funcționează extrem de rar. Iată câteva motive împotriva folosirii mijloacelor extreme:
Primele două elemente ale triadei pernicioase și-au înțepenit bine labele slinoase în viața publică a țării, astfel că avem nevoie de minimum 10 măsuri generale temporare pentru a putea curăța cât se poate mai bine cetatea de jivinele amintite. Astfel, este minten, să:
Iar acum, să revenim la triada noastră și războiul de poziții împotriva acesteia. Înțelepciunea nesimțită dictează că maniera cea mai potrivită de a rezolva această problemă este de a trimite pe fiecare la locul lui/ei. Astfel, moșnejii vor fi trimiși la azil, tîrlele la coteț, iar escrocii la pușcărie cu sejururi la muncă silnică.
Evident, dintre elementele triadei pernicioase, cel mai ușor de contracarat sunt moșnejii. În general, moșnejii se dau cucoși/cloști doar pentru că nu au fost puși la punct ca lumea în ultima vreme. Ar putea părea în contradicție cu potențialul lor, însă moșnegii din funcții publice sunt extrem de vocali. Astfel pentru a nu mai auzi inepții fâsâite, propunem interzicerea accesului în funcții publice indivizilor de peste 55 ani. Considerăm că este o limită rezonabilă, iar dacă moșnejii cred că mai au ceva de spus nimeni nu îi oprește să facă performanță pe piața liberă. Este binecunoscut că apogeul intelectual al speciei noastre se află între vârstele de 40 și 50 de ani.
Cum toți moșnegii vor sări că se va da țara pe mâna tinerilor iresponsabil, noi vom contracara prin impunerea unei limite inferioare de 40 de ani. Astfel, mandantul nu va putea începe pentru o persoană mai tânără de 40 de ani și se va încheia când titularul nu va avea mai mult de 55 de ani. Cunoaștem că pot exista mulți candidați viabili care să nu se încadreze în acest interval, însă viața cetății este prea importantă pentru a ține cont de excepții și cimitirele sunt pline de neînlocuibili. Astfel, sperăm să închidem gura moșnejilor, după care vom purcede la a le administra un seggberúgás care sa-i proiecteze până la azil.
Lucrurile stau la fel de simplu, dacă nu și mai simplu, în cazul escrocilor/bandiților. Trebuie doar aplicată legea și se vor umple pușcăriile cu birocrați șpăgari precum bășicile de porc cu grăunțe pe vremea lui Nică a lu’ Ștefan a Petrei.
Iar pentru a ne asigura pentru viitor, toți cei de la primar în sus vor “beneficia” de un regim special pe timpul mandatului. În schimbul unei remunerații importante (să o legăm, bineînțeles progresiv, de salariul unui MP britanic, spre exemplu), importanții neamului vor fi, voluntar, căutați și-n cur. Pe durata mandatului, vor locui ca la Big Brother, monitorizați de camere video (cu sunet evident), transmiși on-line, astfel încât alegătorii să știe mereu ce fac administratorii cetății și să poată să-i defenestreze la nevoie. Vor merge cu cameramanul după ei, la vizite (de lucru) ; vor primi vizite în clădirile amenajate ca birou/locuință ; vor merge în vacanță doar în locuri special amenajate care să beneficieze de aceeași supraveghere.
Cred că în acest fel și listele de candidaturi vor fi oleacă mai scurtuțe.
Problema este infinit mai complicată în cazul tîrlelor. Și numeric superioare escrocilor și/sau moșnejilor, și infinit mai parșive. Invariabil, tîrlele sunt o parte importantă a corpului social ; societățile disprețubile depășind deseori pragul de 30 la sută tîrle din totalul populației. Astfel, este nevoie de o soluție dintre cele mai creative.
Propunem crearea unui mega-proiect de cercetare interdisciplinar, adresat în special psihologilor de top ai lumii, cu un buget de minimum 500 de milioane euro pe an, pentru studierea și contracararea tîrlismului în câteva dintre cele mai jegoase specimene din România de astăzi. Singura noastră dorință este ca după 5 ani să se elaboreze un chestionar anti-tîrlă, de minimum 2500 de întrebări, care să fie administrat tuturor pretendenților la funcții publice în România. Logic, aplicabilitatea sa poate fi mai extinsă.
Un prim experiment întru elaborarea unui asemenea chestionar poate fi studierea, pe lungă durată, în spațiul natural al unora dintre cele pernicioase specimene în viață, cele care se încadrează cu brio în toate dimensiunile triadei. De exemplu, putem avea în vedere un tîrlesc escroc expirat, un jeg precum Tăriceanu C.P. care chiar dacă nu este cea mai proeminentă tîrlă, s-ar putea apropia fluierând de ultimele cercuri ale disprețuibilității:
Astfel, de-a lungul a 12 luni, sugerăm investigații psihologice permanente în cele trei medii de rezidență specifice unui tîrlesc escroc expirat:
Acest manifest nesimțit trasează liniile directoare ale luptei împotriva cvartetului de patologii anti-sociale, care se manifestă prin reprezentații triadei pernicioase aflați mai cu seamă în funcții publice. Zilele status-quo-ului actual trebuie să fie numărate, altfel tîrlele, escrocii și moșnegii vor infecta viața cetății dincolo de orice carantină sau tratament ; transformând disprețuibilitatea în inevitabil instituțional.
© un-nesimțit®™ | 2018-2022.