Share on twitter
Share on facebook

Mindhunter ⸺ Un Profiler Pentru Caracal, Vă Rugăm!

Recenzie Mindhunter
⸺ MINDHUNTER (Netflix, 2017 -) | 2 sezoane, 19 episoade a ~ 50 minute ⸺
Rating Nesimțit :
3/5

Sursă Imagine

Când am auzit că ăștia de la Netflix o să scoată o serie despre ăia care au teoretizat denumirea/conceptul de criminal în serie, m-am gândit că s-ar putea să fie cel mai interesant show de-ăsta, de dramatizare a unor fapte reale. Și, pentru ceva timp, chiar așa a fost.
Că i-am dat doar trei stele dovedește că aici suntem mai exigenți ca (probabil) tîrlele alea de la Ministerul Turismului cu stelele. Algoritmul e foarte simplu: cinci stele ar primi «legende» ale „micului ecran” (Seinfeld, Breaking Bad, Sopranos) sau ceva asemănător dacă s-ar difuza acuma (Succession e singurul care pare să se îndrepte într-acolo). Iar pentru «Mindhunter» am aplicat o medie aritmetică simplă: patru stele pentru primul sezon, două pentru al doilea.  

Serialul este o adaptare (masivă) a cărții Mindhunter: Inside the FBI’s Elite Serial Crime Unit, un soi de memorialistică scrisă de tăticu’ secției din FBI botezată Unitatea de Științe Comportamentale/Behavioral Science Unit (BSU). Uite ăsta ar trebui să fie un exemplu pentru tinerii Americii și ai lumii ⸺ un om serios, care și-a văzut de treabă, inovator, care după ce a ieșit la pensie (cred) s-a îmbogățit vânzându-și drepturile de ecranizare a propriei vieți ⸺ și nu eroi de doi bani care-au salvat o dată o pisică dintr-o țavă și-au ajuns faimoși pentru 15 minute.

Oricum, show-ul consideră noua secție de profiling criminologic opera a trei protagoniști dintre care doar unul se bazează pe realul John Douglas, a cărui carte am invocat-o mai sus.
Doi agenți FBI, fiecare cu defectele și calitățile lui, se întâlnesc printr-un noroc tipic ficțional și au ideea de a intervieva cei mai notorii criminali violenți cazați în pușcăriile Statelor Unite. Ei obțin foarte mult material, dar nu știu cum să-l organizeze și nu prea îi bagă nimeni în seamă prin instituție, având biroul într-un coteț aflat în unul dintre (probabil) multele subsoluri ale sediului FBI din Quantico, Virginia.
Ei știu că realizează ceva inovator, dar e nevoie de o profesoară sexoasă de psihologie să îi învețe cum se conceptualizează teoretic realitatea; primul succes taxonomic îl au prin definirea termenului de criminal în serie (serial killer). Ușor-ușor sunt băgați în seamă de șefii cu acces la buget și activitatea lor se așază într-un pattern solid: cei doi stahanoviști sunt vârâți în avioane și hoteluri (până atunci trăind efectiv în mașină) pentru a avea cele mai bune condiții de interviu și tanti la sediu elaborează teoria, bineînțeles cu input-ul personal al celor doi.
Câteodată, polițiști deschiși la minte le cer ajutorul și, evident, cazurile se rezolvă ca prin miracol; protagoniștii noștri citind suspecții ca Gigi Becali psaltirea. Interviurile și figurile criminalilor sunt deosebit de interesante, mergând de la ridicol la fascinant, pe când rezolvarea propriu-zisă a cazurilor lasă un pronunțat gust de banal în gură.

Mindhunter - Ed Kemper
⸺ interviurile cu Ed Kemper, punctul de maximum al tensiunii ⸺

Sursă Imagine

Asta, de fapt, e problema cu sezonul al doilea. Poate pentru că au epuizat toți criminalii faimoși în primul sezon, producătorii «Mindhunter» o lasă mai moale cu interviurile și teoria psihologică, transformând serialul într-un nesărat police procedural.
Mai rău e că se insistă serios pe elementul rasial, fiindcș celebrele crime din Atlanta sunt fundalul întregului sezon secund. Mi s-a acrit de negrii din SUA și de poveștile lor indistincte de discriminare ca de murăturile verbale ale lui Ion Cristoiu. În plus, viața personală a personajelor ia prim-planul, element care mi se pare a fi o mișcare neinspirată din partea scenariștilor. Da’ boborului american i-a plăcut peste poate și sezonul ăsta.
Deocamdată, «Mindhunter» merită văzut pentru primul sezon, unul aproape genial. Sezonul al doilea a început promițător cu un nou șef la FBI fascinat de munca protagoniștilor și am crezut că o să se concentreze pe maniera în care s-a dezvoltat această meserie și instituție a profiling-ului. Poate în sezonul al treilea o să ne pricopsim cu BSU la Caracal. Că ce-mi sunt bucătăresele negrese din sudul SUA, ce-mi sunt taximetriștii de etnie conlocuitoare din Oltenia?

Newsletter Nesimțit

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Newsletter Nesimțit