Prințipuri Politice

Share on twitter
Share on facebook
Share on linkedin

Categoria „Prințipuri Politice” expune și reclamă asimilarea și respectarea unor minime prințipuri care vor duce, poate în sfârșit, spațiul mioritic pe drumul către modernitatea politică. În cazul neasimilării și nerespectării nu ne rămâne decât ori autocrația ori înțelegerea politicii democratice ca schimb de favoruri.
Mult mai probabil pare acest din urmă deznodământ, cum arată cu vârf și-ndesat istoria post-decembristă dar și cea interbelică. În această situație, actorii cel mai bine echipați pentru asemenea realități sunt jegurile incomensurabile, bișnițarii animalici, bișnițarii securistici și alte asemenea specii disprețuibile, care constituie ținta principală a spectaculoaselor bălăcăreli accesibile în categoria „Tîrlisme Autohtone”.
În această categorie se vor regăsi, în principal, postările din seria „Ce Iaște Politica …” – singurul demers din spațiul românesc ce-și propune să împacheteze într-un ambalaj atractiv și facil de desfăcut istoria politicii și principalele concepte cu care ar trebui să se opereze în toate analizele și discuțiile despre politică.

„It’s all bullshit, folks and it’s bad for ya!

George Carlin
Newsletter Nesimțit
Stat și Patrimonialism în Orientul Antic și Medieval

Ce Iaște Politica, ep. 4: Stat și Patrimonialism în Orientul Antic și Medieval

În acest cel de-al patrulea episod al seriei noastre despre evoluția politicii vom privi diferitele raporturi între stat și structurile tribale în orientul antic și medieval. Încercările structurilor sociale reprezentând familia, tribul sau un grup informal format din patroni și clienți de a captura instituțiile statului în interes propriu poartă denumirea de patrimonializare. Tensiuni între puterea politică și societate (civilă) există în orice spațiu, iar manifestări diverse ⸺ cum sunt cele discutate aici din China antică, India antică și Imperiul Otoman ⸺ au implicații importante pentru un alt element esențial al evoluției politice, domnia legii.

Ce Iaște Politica, ep. 3: Triburi, State și Tipologia Weberiană a Conducerii

Ce Iaște Politica, ep. 3: Triburi, State și Tipologia Weberiană a Conducerii

După cum sugerează imaginea de mai sus, în acest articol vom aborda șăfii dar și pești mai de soi, animale de magnitudinea Leviatanului. Lăsând bășcălia pentru mai târziu, episodul al treilea din seria „Ce Iaște POLITICA” vrea să lămurească trebile tribale și să povestească despre o organizare socială superioară, statul.
Având în vedere că sunt mai multe viziuni asupra statului decât episoade DDD cu Elodia, Cioacă și Magda Ciumac (dacă mai ține cineva minte), noi vom aborda problema printr-o contrastare a etapei tribale cu cea statală. Și ca să încheiem apoteotic, vom face apel la ăl mai om dăștept de la vremea lui, vom trece în revistă ideal-tipurile descrise de Max Weber în ceea ce privește conducerea. Să-i dăm bataie, tovarăși!

WordCloud Starea de Natură

Ce Iaște Politica, ep. 2: Starea de Natură

În al doilea episod din ceea ce se vrea cea mai valoroasă serie despre politică din blogosfera românească, Un-Nesimțit se apleacă asupra stării de natură. Dovedindu-și măiestria argumentativ-narativă, acesta privește starea de natură ca dispozitiv teoretic folosit în discursurile de legitimare, concept filozofic sau realitate antropologică. Cu acest prilej, Un-Nesimțit prezintă și principalele stadii de evoluție a organizării social-politice a Homo sapiens, discutând mai în amănunt primul dintre acestea, cea de «ceată». Bineînțeles, acesteia îi corespunde (în analiza teoretică de secol XXI) noțiunea oarecum expirată de «stare de natură».

Ce Iaște Politica - Cronologie

Ce Iaște Politica, ep. 1: Cronologie

Fundamentul oricărei analize, explicații istorice constă în a plasa fenomenele corect în timp și spațiu. Primul episod al seriei „Ce Iaște Politica …” face taman acest lucru. Folosind o tehnică tradițională, aproape stalinistă ar spune unii, Un-Nesimțit a întocmit un mega-tabel cronologic al evoluției politicii. Acesta pornește de undeva din vremuri aproape darwiniene și se termină cu epoca marilor bișnițari (în spațiul autohton) și a tîrlelor populiste (la nivelul general).

disprețuibilitatea românilor

Topul Disprețuibilității la Români

Orice om serios și sincer cu sine știe că România este o societate profund disprețuibilă. Un-Nesimțit pleacă de la această ineluctabilă observație și creează un ghid – pentru uzul tinerelor generații prezente și viitoare – al categoriilor socio-profesionale cele mai disprețuibile. Treisprezece astfel de adunături pernicioase sunt prezentate în ordinea descrescătoare a coeficientului de disprețuibilitate. Exponenții acestora vor constitui grosul subiectelor viitoarelor articole din categoria «Tîrlisme Autohtone».

Newsletter Nesimțit