Prostia Românească Face Victime … (În) Direct

Foto: b1.ro

⸺ Gh. Moroșan , cel mai faimos și infam gunoi moșnejesc al momentului ⸺ 

Share on twitter
Share on facebook
Share on reddit

Stai liniștit, dai drumu’ la calculator și-ți e dat să citești știri aiuritoare precum că „Doi muncitori, sechestrați și uciși de fostul proprietar al casei pe care o renovau”. Prima dată ne-a venit să credem că e un caz clasic de omor pe fond de bețîvăneală, însă când am aflat că era vorba de un gunoi moșnejesc care se credea un fel de Shamil Basaev moldav și revendica un apartament ne-a venit să râdem pur și simplu.
Nevrednicile noastre «instituții de presă» au adoptat un unghi de abordare greșit. Fiind mult mai obișnuite cu manifestarea indirectă a prostiei românești (prin corupție, incompetență sau impostură) au tot ținut-o gaia-mațu cu «răspunsul autorităților», în loc să aducă experți care să deslușească maniera în care sunt produse și interacționează exemplare ca cele protagoniste ale acestei farse nereușite.

Este aceasta, la nivel macro, o tragedie? Noi credem că nu. Dar ce se află în spatele său – încăpățânarea românilor, de la cadrul familial și până la cel al sistemului de educație și justiție, de a nu lua în seamă forța distructivă a prostiei românești – este o mare tragedie.
Regimurile dictatoriale succesive ale secolului trecut au reușit, mai degrabă mai puțin decât mai mult – să țină în frâu această măgăoaie latentă, cu biciul. Însă, dacă te pretinzi un regim politic dedicat libertății, e inevitabil ca deseori prostia primordială să se manifeste în astfel de cazuri, în același timp ridicole și criminale.
Spre deosebire de ce trăncăneau ad nauseam toți candidații la președinție de acu’ vreun an și ceva, poporul român este un popor de proști. Bineînțeles, dacă e să o luăm la bani mărunți, am avea mari probleme cu «popor»; am zice că, mai degrabă, un număr impresionant de familii/comunități din teritoriul controlat de jure de statul zis România sunt compuse (aproape) exclusiv din proști. Prostia se propagă, în principal, pe cale familială/comunitară, iar defectele instituțiilor publice constau în a nu reuși să combată fenomenul, din motive extrem de diverse.
Cetățenilor pașnici, progresivi și ne-proști, nu le rămâne decât să dezvolte tactici de apărare împotriva prostiei autohtone, o sarcină la care dau chix. Asta în primul rând, pentru că nu recunosc pericolul prostiei.
Noi credem că dacă mai mulți indivizi ar adopta categoriile nesimțite de comentariu social, cele mai multe dintre efectele pernicioase ale prostiei ar putea fi diminuate. De exemplu, adoptarea pe scară largă a disprețului adresat gunoaielor moșnejești – manifestarea particulară a prostiei românești ce a cauzat evenimentele de săptămâna asta din decedata urbe dupe Trotuș.

Dar ce înseamnă să fii prost, sau cum am broda noi nesimțit pe marginea subiectului, ce înseamnă un individ, precum acest Moroșan prost de rage?
Când îi spui cuiva „dă-te dreacu’ dă prost!”, mulți cred că insulți facultățile mentale ale respectivului. În afara laboratorului nici măcar specialiștii nu prea pot să se pronunțe asupra deficiențelor cognitive ale indivizilor, așa că atunci când noi facem pe cineva prost ne referim la faptul că nu a avut bunăvoința de a asimila nici cele mai elementare noțiuni necesare unui trai civilizat în epoca dată.
Mulți vor sări și vor invoca exemplele celor ce nu și-au permis costurile, financiare sau de altă natură, ale asimilării acelor noțiuni. Șpilul e că noi nu ne referim la aceștia; indivizii proveniți din sărăcie lucie foarte rar ajung gunoaie moșnejești, din motive biologice dar și pentru că nu dezvoltă celebra autosuficiență caracteristică gunoaielor moșnejești.

După cum specifică și definiția gunoiului moșnejesc, marea majoritate a acestora erau gunoaie cu mult înainte de a deveni moșnejești. În cazul acestui Moroșan, informațiile de presă ne îndreaptă către ipoteza unui gunoi cocălăresc (cocălărismul avant la lettre avându-și cu siguranță originea prin anii ’50; e nevoie de studii antropologice asupra fenomenului) emergent în adolescență, ce și-a asociat identitatea și ocupațiunea manuală de bișnițar animalic după 1990. Datorită prostiei extraordinare ce zăcea într-însul, e evident că discutăm de un bișnițar animalic extrem de primitiv și mai degrabă eșuat.
Inclusiv antecedentele penale ale individului sugerează această secvență identificată de noi: origine familială cu neamuri de o prostie incomensurabilă (dar nu sărăcie lucie), adolescență și tinerețe marcată de orientări cocălăristice, maturitate de bișnițar animalic eșuată în gunoi moșnejesc. QED!
Prostia cocalarului și a bișnițarului este amplificată de principiul de bază al gunoaielor moșnejești, anti-evoluționismul – mediul încojurător să se adapteze la hachițele gunoiului moșnejesc și nu acesta la ingerințele mediului –, ilustrat în celebrul dicton moșnejesc, „Cum am trăit până acuma o să trăiesc și de acuma înainte!”, rostit pe un ton triumfal.
Dacă emițătorul acestei tâmpenii n-ar fi exponentul clasic al prostiei românești fără de margini, ar ști că acest «prințip» cu care se mândrește e doar o exemplificare de manual a problemei inducției. Însă, dacă ar fi știut de problema inducției, n-ar mai fi fost prost, cocalar, bișnițar animalic, sau chiar gunoi moșnejesc.

Numărul exagerat de gunoaie moșnejești din spațiul românesc contemporan este doar o fațetă a colosalei prostii românești. Mult mai gravă, în opinia noastră, este atitudinea de pasivitate și acceptare a celorlalți în fața glodului din capul acestora, dar și a manifestărilor total neadecvate și chiar violente ale gunoaielor moșnejești.
O legătură de directă cauzalitate între aceste atitudini și faimoasa «cultură tradițională» nu este greu de schițat. În mod evident, emițătorii și depozitarii «culturii tradiționale» erau ei înșiși gunoaie moșnejești, astfel că bunăvoința celor spălați pe creier cu leșia împuțită a unor vremuri barbare nu e mirare.
Punem pariu că cei doi bombalăi care, din păcate, au căzut victime gunoiului moșnejesc Moroșan aveau un comportament exemplar în «comunitățile» lor de filistini – abuzau doar de copiii și muierile lor și ofereau gunoiului moșnejesc ce un profet oarecare era dispus să ofere Caesarului.
Dacă prostiile emise de acest gunoi moșnejesc ar fi fost mai des întâmpinate cu replici nesimțite precum „tacă-ți fleanca aia răpănoasă de gunoi moșnejesc, că-ți pălesc un scaun în cap de te ia mama dracu’, adică mă-ta aia blăstămată!”, bănuim că ar fi avut mai puțină încredere în abilitățile sale de a-și «negocia» … obiectivele. Dar când auzi doar „așa e domnule X!; câtă dreptate aveți!”, orice prost ajunge să creadă că e ceva de capul lui.
Pentru contracararea acțiunilor pernicioase ale gunoaielor moșnejești, propunem teste psihologice recurente pentru stabilirea gradului de periculozitate al acestora, urmate de legarea anumitor beneficii sociale (inclusiv pensie) de rezultatele acestora.

Acuma, părăsind tărâmul bălăcărelii, principala problemă pe care această nefericită întâmplare a scos-o în evidență, în opinia noastră, este lipsa totală de atașament ideologic a unei largi părți a corpului social din România față de … orice.
S-o fi uitat prostu’ de Moroșan prea mult la filme proaste de acțiune, totuși nu s-a prins că teroriștii din ficțiune (ca și cei din realitate) nu iau ostateci ca să revendice după aia bunuri materiale. Chiar dacă acesta n-a fost un eveniment terorist, îl face pe antagonist un personaj mult mai jegos ca orice terorist. Până și cei mai mizerabili criminali ai ISIS tot revendică obiective impersonale și imateriale, gen să aducem înapoi valorile profetului.
Această atitudine, ce reflectă natura exclusiv materială și egoistă a prostiei românești, este vizibilă și la marii escroci ai tranziției. De la cei mai primitivi (cum ar fi Borcea) la cei oleacă mai sofisticați (ca Dan Voiculescu), după ce au fost prinși și răs-prinși cu mâța-n sac, o dau la sentiment și zic că ei au furat doar de dragul familiei. Ca și cum asta ar fi o scuză și un ideal demn să nenorocești pe alții.
Prostia românească face victime, direct și indirect, pentru că o mare parte dintre români nu au vreun atașament ideologic. Că-s neciopliți sau ceva mai spălați, majoritatea gândesc de la mână pân’ la gură, empatizează greu, nu vor sau nu pot experimenta, concret sau abstract, ce e dincolo de ei. Damnatio Memoriae!

guest
0 Comentarii
Inline Feedbacks
View all comments