Rupert Murdoch – Un Mega-Jeg al Timpurilor Noastre

Dacă sunteți fani ai serialului Succession și vi se pare că personajul Logan Roy este jegos, imaginați-vă cât de jegos ar fi dacă n-ar avea umor, dacă n-ar avea faimoasele insulte și, mai ales, dacă ar fi real. Este binecunoscut că familia Roy se bazează pe familia lui Rupert Murdoch, un gunoi moșnejesc australian unanim recunoscut ca probabil cel mai mare mogul media din ultimele decenii.
Este foarte probabil ca doar Partidul Comunist Chinez să fi fost mai influent în media mondială decât Rupert Murdoch, cel puțin până la explozia internet-ului. Această serie BBC – The Rise of the Murdoch Dynasty | „Ascensiunea Dinastiei Murdoch” –, difuzată cu câteva luni în urmă, se concentrează pe faptele de tîrlism ale lui Murdoch în Marea Britanie (și ceva mai puțin în Statele Unite), unde jigodia geriatrică a controlat piața de presă scrisă începând cu sfârșitul anilor ’70.
În plan secund, probabil ca urmare a succesului avut de Succession, creatorii mini-seriei au încercat să țeasă dedesubturile unor conflicte între cei trei copchii principali ai lui Murdoch asupra moștenirii moșneagului. Nu prea le-a ieșit treaba asta, în principal pentru că informații în acest sens sunt foarte puține, dar și pentru că progeniturile Murdoch-iene nu dau așa bine pe sticlă ca Jeremy Strong, Sarah Snook și Kieran Culkin. Na … și eșantionul de material genetic e limitat și (probabil) slab calitativ.

Episodul 1 – KINGMAKER | „Cel Care Unge Regii” – ne familiarizează cu epoca de aur a influenței lui Murdoch în politica britanică. O ia de foarte devreme, încă de când tîrla de Maggie Thatcher îl ridica în slăvi pe mogulul australian ca ideal de biznismăn și modifica legile monopolului media astfel încât Murdoch să poată cumpăra hălci din ce în ce mai babane din presa scrisă britanică.
Probabil inspirați din ultimul episod din Succession, acțiunea propriu-zisă începe cu faimoasa conferință a News Corp. (compania-etalon a imperiului lui Rupert) pe iahtul moșneagului din 1995, când pare-se că dorea să se hotărască viitoarele direcții de dezvoltare și ca moșneagul să-și ungă unul dintre cei trei copchii ca succesor. Evident, nu vom accentua acest aspect, treaba cu succesiunea rămâne în aer … probabil și în zilele noastre.
Cea mai controversată prezență la această autentică întâlnire conspirativă este cea a junelui Tony Blair, pe atunci liderul opoziției. Chipurile, acesta venise să-i explice excrementului Murdoch argumentele politice pentru care sucursalele sale britanice să sprijine laburiștii la următoarele alegeri; să schimbe astfel preferințe politice vechi de vreo două decenii.
Minunea nu s-a lăsat mult așteptată, iar la alegerile din 1997, The Sun – unul dintre cele mai de căcat ziare ale lumii; un fel de Click englezesc … mă rog, Click e un fel de The Sun românesc – lasă din brațele sale puternice partidul conservator aflat la putere de 18 ani. Restul e istorie: laburiștii câștigă precum Bayern Munchen în preliminariile DFB-Pokal și Tony Blair își cimentează statutul de idol politic al gospodinelor depresive aflate la limita  alfabetizării.

Un alt fir al poveștii urmărește ascensiunea, profesională și socială, a unei faimoase jurnalizde de la The Sun, Rebekah Wade. O serie de moșneji o laudă ca un extraordinar talent jurnalistic, însă nouă nu ne-a atras atenția decât pentru talentele sale de a se vârî în seamă cu mai-marii politici și de business ai vremii. Acuma, dacă faptul că ai o sumedenie de prieteni printre politicieni și capitaliști te face mare jurnalist, atunci Dumnezeu cu mila. În orice caz, pe la începutul anilor 2000, această Rebekah devenise prietenă de pahar cu Tony Blair, prietenă de golf cu David Cameron (viitorul premier al UK, 2010-2015) și făcută ditamai director al operațiunilor Murdoch-iene în Marea Britanie.
Cea mai tare fază din acest episod și, probabil, din întreaga serie este o mini-controversă din jurul nunții lui Rupert din 1999 cu Wendi Deng. Nu se știe la indicațiile cui, organizatorii «fericitului eveniment» o angajează pe Charlotte Church – la vremea respectivă un wunderkind vocal de doar 13 ani – să-i cânte la nunta (de pe iaht, normal) cântecul ce o făcuse celebră – medievalul hit Pie Jesu, nu se știe exact care variantă. Ei, ideea era că fenomenalul Rupert Murdoch nu știa că Pie Jesu e muzică de înmormântare, unele versiuni ale slujbei catolice de requiem conținând o secțiune cu acest titlu. În orice caz, moșneagul a insistat și se pare că a plătit și £100,000 în acest sens. Acuma, tu te dai mare cucoș deștept, miliardar, ș.a.m.d. și nu știi că Pie Jesu e pentru morți, bă! În opinia noastră, poți avea oricâte miliarde, dar dacă la etatea de 70 de ani te dai valoros și tu nu știi nici măcar atâta lucru, treaba e clară. Dă-te dreacu’ dă prost!

Episodul 2 – THE REBEL ALLIANCE | „Alianța Rebelilor” – este de departe cel mai interesant al seriei, deoarece se ocupă de faimosul scandal «News of the World». Tîrlismul bo$$chetarilor din conglomeratul de presă britanic al lui Murdoch atinge apogeul. Săptămânalul News of the World avea obiceiul de a furniza cele mai suculente scandaluri din viața mondenă a celebrităților britanice, și nimeni nu știa cum obțin ei toate detaliile alea atât de colorate. Șpilul era că … nu prea legal.
Decăderea ziarului a venit când s-au luat de un personaj cu buzunare prea adânci. Ne referim aici la Max Mosley – fost pilot de Formula 1, director general pe-atunci al brațului comercial al F1. Cu această ocazie am aflat că faimosul fost pilot era nici mai mult nici mai puțin decât fiul lui Oswald Mosley, cel mai notoriu fascist britanic din perioada interbelică. Marșând pe acest unghi, reporterii analfabeți de la News of the World au «dezvăluit» o orgie «nazistă» cu nenumărate prostituate la care a luat parte Mosley cel (nu atât de) tânăr. Acesta nu s-a scandalizat din cauza scandalului sexual propriu-zis, ci din cauza etichetei «naziste».
Repede-repede, detectivii angajați de Mosley au descoperit modus operandi-ul celor de la News of the World. Cu binecuvântarea și finanțarea celor mai înalte figuri din trustul Murdoch, reporterii săptămânalului plăteau și/sau șantajau agenți ai serviciilor secrete britanice și, mai rar, angajați ai poliției londoneze ca să asculte telefoanele și să monteze camere ascunse de supraveghere în casele acestor celebrități, și nu numai.
Pornind de la Mosley, s-au coalizat o sumedenie de vedete și non-vedete lezate de așa-zisele «dezvăluiri» (printre alții, Hugh Grant), iar procesele au început să se țină lanț. Cei care nu-și permiteau asemenea acțiuni în instanță de lungă durată au fost sponsorizați de bogătașul Mosley, astfel că sentințele împotriva ziarului lui Murdoch au început să curgă.
În final, o serie dintre directorii britanici ai imperiului News Corp. au fost băgați la pușcărie și, ca să nu se răsfrângă prostul renume și asupra altor ziare și televiziuni, Murdoch decide închiderea ziarului News of the World în 2011, la 167 de ani de la prima apariție. Mai nasol a fost că Rupert și copchiii lui au fost nevoiți să depună mărturie în fața unei comisii de anchetă a Parlamentului britanic, scăpând la mustață de trimiterea în judecată. Mai mult, în declarațiile din cadrul comisiei, toți politicienii de rang înalt pretini ai excrementului Murdoch – inclusiv triada de prim-miniștri Tony Blair, Gordon Brown și David Cameron – se dezic de jegul australian mai dihai ca senatorii romani de Caesar în zorii Idelor lui Marte.

Episodul 3 – THE COMEBACK | „Revirimentul” – se ocupă cu întoarcerea lui Rupert Murdoch în politica mare, doar că de data asta mai puțin în Marea Britanie, cât mai ales în Statele Unite. Asta nu înseamnă că evenimentele din insulă scapă de pernicioasa sa influență … ne dăm seama că prostul de Nigel Farage e o creație Murdoch-iană, având în vedere că toate gurile de foc ale mogulului au susținut Brexit-ul ca cea mai mare invenție de la bidonul de 5 kile încoace.
Însă adevăratul reviriment al lui Murdoch are loc datorită sprijinului necondiționat oferit lui Donald Trump începând cu 2015. Perla imperiului Murdoch-ian din Statele Unite – haznaua Fox News (de la care s-a inspirat bișnițarul securistic Dan Voiculescu pentru Antena 3) – i-a oferit un sprijin esențial rapănului cu țeastă portocalie în cele 18 luni precedente alegerilor din noiembrie 2016.
Se poate spune că la patru ani după ce a fost umilit de interogatoriul nesimțit din comisia Camerei Comunelor din 2012, hiper-gunoiul hiper-moșnejesc Rupert Murdoch s-a răzbunat cu o dublă victorie – Brexit-ul și alegerea lui Trump – pe cei care, direct sau indirect, i-au contestat statutul de mare jucător în politica internațională.
Astfel că în 2017, în sfârșit, această tîrlească vietate de tristă amintire și-a permis să iasă la pensie, la frageda vârstă de 86 de ani. Supremul gunoi moșnejesc a vândut marea majoritate a imperiului său – mai puțin The Sun și Fox News, printre puține altele – pentru modesta sumă de 71 miliarde de dolares. Așa că până și cursa de succesiune a devenit oarecum irelevantă.

În ceea ce poate fi considerat un motiv recurent al acestui blog, remarcăm absența din documentarul BBC a cuvântului magic și insultător care începe cu «C». Nicăieri nu se vorbește despre influența pernicioasă a acestuia.
Parlamentarul britanic ce a inițiat comisia de anchetă a scandalului News of the World rostește cuvintele cheie ale seriei: „avem aici un cetățean străin care, prin interpuși, a reușit să submineze democrația din Marea Britanie pentru cine știe câți ani, dacă nu decenii”. Citat aproximativ, că nu stăm să cităm exact toți necunoscuții.
Însă nici măcar acest parlamentar laburist nu-și permite să rostească vulgarul cuvânt. Evident, este vorba de capitalism. Dacă n-am fi avut această distinctă formă de capitalism americănesc de joasă factură începând cu anii ’70, căcatul de Rupert Murdoch ar fi rămas un jeg local. Un Dan Voiculescu sau Adrian Sârbu – patogeni teribili, bineînțeles, dar nu jucători la scară planetară. Dacă proasta de Margaret Thatcher n-ar fi schimbat legile în anii ’70 … dacă răpănosul moșneag Ronald Reagan n-ar fi imitat-o în anii ’80. Dacă și cu parcă nu fac, însă, un Rupert Murdoch. Doar mizeria umană și dragostea nesătulă de parale a proștilor pot face un Rupert Murdoch.