Share on twitter
Share on facebook

Se Domnește Cam Mult P-Acilea …

Eu nu sunt domn, nu mi-am dorit să fiu, nu-mi doresc și cred cu tărie că nici în viitor nu-mi voi schimba această atitudine. Asta pentru că mi-e mai mult decât suficient un nume și un prenume, iar cât privește ce specimene sunt “domnite” … nu degeaba m-am autintitulat “Nesimțit”. În următoarele rânduri vom porni de la un personaj ridicol și propensiunea sa de a “domni” toate tîrlele și jegurile soțietății actuale și vom … medita asupra “domniei”.

Prețiozitatea Unui Moșneag Ridicol

În lipsă de altceva mai bun în România și în românește, admit cu rușine că mai citesc blogurile Adevărul. La început a fost o idee bună (acolo, voci diverse într-un soi de Hyde Park virtual), părea interesant, dar s-a transformat într-un câcat în cel mai pur stil neaoș. Toți prăpădiții (intelectual vorbind) își extind expertiza lor către comentariul socio-politic.

Găsești acolo un autentic și bogat bestiariu tîrlesc. Un mega-jegos este, spre exemplu, lingăul cu limba prea scurtă Ștefan Vlaston – un moșneag căcăcios pe care nu l-ar digera nici un boa adolescent. Dar … divaghez. Personajul al căror articole m-a dus cu gândul la “hiper-domnia” din discursul public românesc este unul infinit mai benign. Dacă n-ar fi tot un moșneag cu mult confirmation bias în curu’ lui, ar fi chiar simpatic.
Este vorba de ridicolul moșneag Morariu M. (CV bogat, ‘nalt la stat, mare la sfat, ș.a). Scrie în fiecare zi, deci se plictisește grav. Din poza asociată pe site, ai zice că e umbra locală a lu’ Stephen Hawking. Dar cel mai tare e că l-am auzit/văzut o dată la Digi 24 și m-am pișat pe mine de râs. E leit ăla din poză (practic, un nefericit uitat până la pensie în orfelinatele lu’ Nea’ Nicu). Are o voce de miel scopit, dar asta nu îl împiedică să tune și să fulgere despre politică și societate.

Mircea Morariu
⸺ Stephen Hawking al doilea, mai prost ⸺

Sursă Imagine

Lângă poza lui scrie “critic de teatru”, însă scrie o postare despre teatru la fiecare 50 despre PSD. Nu despre politică. Moșaru’ e ridicol în blogăria lui (de menționat că “e de dreapta” – fail, lol – și se închină ca un fraier ce e la vițelul providențial al pieței) și ridicolissim dacă îl prinzi live.

Oricum, ce mi-a atras atenția este cum abordează acest orfelin de vârsta a III-a personajul central al zilelor noastre, recte faimosul mustăcios tîrlesc Dragnea L.N. De obicei începe prin a scoate câte-un clișeu din tolba cu înțelepciune bătrânească, zice că e vai de curu’ nostru din cauza asta și invariabilul: “ce face domnul Liviu Dragnea? Care este interesul domnului Liviu Dragnea în această chestiune? Pe cine oare mai reprezintă domnul Liviu Dragnea?”
Și-apoi purcede să-l facă pe fostul pârcălab albie de porci. Dar nu numai. De fapt, îl face criminal de-a binelea pe “domnul” Liviu Dragnea în 49 de postări din 50. La o adică nici nouă nu ne place primitivul bo$chetar din Teleorman; l-am făcut și îl vom mai face jegos, animal, animal jegos, tîrlă, gloduros, tîrlă gloduroasă ș.a.m.d. Dar, cel puțin deocamdată nu ne trece prin cap să-l facem criminal (sau vreun sinonim). Dar nici domn. Care-i treaba cu domnia asta?

Domnia Între Maniere și Status

În realitate, obsesia câte unui pîrlit ca Morariu M. să domnească locatarii tuturor grajdurilor vine dintr-o prețiozitate tîrlească. Nu m-am docomentat prea-prea de unde vine domnia asta, dar pot să zic vreo câteva despre ce reprezintă această compulsie verbală. Că dacă ar fi s-o luăm de la plebicist, presupun că vine de la dominus (titlu roman rezervat generalilor victorioși). Și cum era vorba despre campanii serioase, înseamnă că folosirea titlului în spațiul românesc a fost frauduloasă dintotdeauna; românii și strămoșii lor (până la Crapu și Menumorut) doar pierzând campaniile serioase.

Unii pîrliți asemănători ar putea să creadă că dai dovadă de bune maniere dacă “domnești” fără giudeț. Dacă privești problema din unghiul manierelor, contextul contemporan nu avantajează această viziune. În epoca democrației și a egalității (cel puțin declarativ) ori sunt toți domni, ori nu e nimeni domn. Astfel, e de ajuns un nume și un prenume. În plus, manierele sunt o instituție socială degenerată, care a supraviețuit mult peste data dânsei de expirare. Cine e interesat de istoria socială a manierelor poate să meargă la bibliotecă și să cetească faimosul studiu al lui N. Elias Despre Procesul Civilizării.

Cimpanzeu Domn
⸺ unora le place să fie considerați domni ⸺

Sursă Imagine

O altă posibilă explicație a vulgarizării “domniei” poate fi dorința prostului emițător de a da dovadă că are un status (poziția relativă a unui individ într-un grup) înalt în societate. Asta ar explica de ce parveniți precum Dragnea L.N. ar expulza mereu domni pe gaura gurii. În schimb, un intelectual precum moșneagul Morariu ar trebui să evite această inflație de apelative.
În realitate, dacă privim de pe palierul status-ului (dar din cealaltă parte) putem să ajungem la o explicație satisfăcătoare : într-o societate formată (aproape) exclusiv din foști țărani și muncitori (leneși), mega-impostorii din viața publică sunt perpetuu nesiguri de status-ul lor (înalt), compensând – bineînțeles doar superficial – printr-o prețiozitate tîrlească în limbaj.

Alternative la "Domnie"

Limba română nu duce lipsă de alternative la apelativele “domnești”, de la cele mai manelistice, la cele mai firești. Aici, înțelepciunea populară nu dă greș, deoarece țăranii originali trăiau într-o societate (mă refere la proximitatea socială imediată) relativ egalitară, cum dealtfel ar trebui să fie și cea a noastră – în care status-ul să fie legat strict de merite. Astfel, în ceea ce privește interpelarea, nu poți să dai greș cu “Auzi ‘ăi!?” (pentru bărbați) și “Fa, n-auzi?” (pentru femei).
În viața publică este și mai simplu. Nu ai cum greși cu un facil “Auzi, tîrlo?” pentru ambele genuri.

Pentru a orienta discursul – și cel curent și cel public – am realizat un tabel cu formulele corecte (prin care să te poți referi la un individ) care pot fi folosite în funcție de vârstă și gen. Evident, vârstele sunt orientative, existând numeroase variabile care trebuie luate în considerare (o moștenire genetică mai specială, traiul bun/rău, violența domestică, operațiile estetice, cyborgii, ș.a.m.d):

VÂRSTĂMASCULINFEMININ
0-2bebelușbebeluș
2-7copchilașcopchilaș
7-14băiețelfetiță
14-30băietfătucă
30-55uomfimeie/muiere
55-70moșarbabușca
70+nu mai conteazăbabă
– de politețe –nenetanti
Newsletter Nesimțit

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Newsletter Nesimțit