Share on twitter
Share on facebook

Revoluționarii și Regii Soundtrack-ului

Arta soundtrack-ului
Sound of the Cinema: The Music That Made the Movies (BBC, 2013) | 3 episoade a 60 de minute
Rating Nesimțit :
5/5

Sursă Imagine

Este un adevăr universal recunoscut că BBC-ul realizează cele mai bune documentare, chiar dacă Netflix începe să-l prindă repede din urmă. Un alt asemenea adevăr este că muzica de film este una dintre dimensiunile artistice relativ ignorate, cel puțin la nivelul larg al populației. Asta din motive de lipsă de educație, de atenție, de pasiune, etc.
Pe de altă parte, Un-Nesimțit este mare fan al artei soundtrack-ului. În ultimii ani se remarcă un fenomen paradoxal: filmele (cel puțin alea cu buget mare care-și și permit o coloană sonoră ca lumea) sunt din ce în ce mai banale narativ, dar excelează la nivelul sunetului. Trăim într-o adevărată epocă de aur a soundtrack-ului – chiar și jocurile video au bugete care permit angajarea unui compozitor și a unei orchestre. Asta în caz că nu știați și să nu intrăm în mizeria colosală a filmelor românești, care cred că au cel mai prost sunet din istoria galaxiilor spiralate.

După cum se poate lesne imagina, unul dintre cele mai importante elemente ale vieții în Formula 1 sunt paralele. Toți – de la piloți la mecanici, chiar la reporteri – se dau peste cap să atragă sau să țină sponsorii fericiți. Spre lauda lor, majoritatea piloților participă frecvent la programe pentru copii și adolescenți, cu toate că eu n-aș recomanda nimănui să se facă pilot de curse.
Asta pentru că toți piloții pe care i-am văzut intervievați în aceste programe nu păreau a fi nimic mai mult decât roboței teleghidați de o “mână invizibilă”: fie mă-sa, fie un preten/manager, fie directorul de echipă. În rest, au o cunoaștere despre lume și viață cam la nivelul lui Gică Hagi. Evident, să fie bine ca să nu fie rău.

  • primele două figuri marcante analizate în primul episod – Max Steiner și Erich Wolfgang Korngold – au adus cu ei din Europa la Hollywood-ul anilor ‘30 somptuoasa muzică orchestrală a Vienei romantismului târziu;
  • ultima figură analizată în al treilea episod – Clint Mansell, care a compus faimosul soundtrack al Requiem for a Dream – este un fost brit-pop star decăzut fără nici un fel de cunoaștere formală a tehnicilor compoziționale, ca să nu mai vorbim că nu știe să cânte la nici un instrument. Și e și cam analfabet în general.

Și ca să fac ceea ce documentarul nu face, mai jos găsiți un top 10 nesimțit al coloanelor sonore care m-au marcat și care au fost greu de selectat. Bine, nu e neapărat întotdeauna vorba de întregul soundtrack cât poate un singur motiv stingher, astfel că se va urma schema: tema → filmul (programul) → compozitorul → anul. Inutil de adăugat că, uneori, între calitatea muzicii și calitatea filmului per total nu este absolut nici o legătură.

10. Main Title | Game of Thrones | Ramin Djawadi (2011)

9. Love Theme | Out of Africa | John Barry (1985)

8. Lara's Theme | Doctor Zhivago | Maurice Jarre (1965)

7. Amapola | Once Upon a Time in America | Ennio Morricone (1984)

6. Main Theme | Gone With The Wind | Max Steiner (1939)

5. Laura Palmer's Theme | Twin Peaks | Angelo Badalamenti (1990)

4. Love Theme | Blade Runner | Vangelis (1982)

3. Per qualche dollaro in più | For a Few Dollars More | Ennio Morricone (1965)

2. The Imperial March | The Empire Strikes Back | John Williams (1980)

1. The Breaking of the Fellowship | The Fellowship of the Ring | Howard Shore (2001)

Newsletter Nesimțit

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Newsletter Nesimțit