Hoit Viu: 1963 – .
Data Ideală Deces: 16 februarie 1963.
Meserie: N/A.
Categorie Nesimțită: excrement.
Foto: digi24.ro.

Toată lumea (care se respectă) știe că clasa conducătoare a României post-comuniste poate fi reunită sub umbrela Complexului Bișnițăresco-Securistic. Bineînțeles membrii acestuia nu sunt mai niciodată securiști puri sau bișnițari puri. De obicei, discutăm de securiști care fac bișniță sau de bișnițari care-și datorează statutul superior conexiunilor securistice.
Pentru a vedea cât de pernicioși, habarniști, provinciali sau ridicoli sunt de cele mai multe ori titularii acestui complex, putem realiza un exercițiu de imaginație în care ai încrucișa cel mai josnic securist cu cel mai răpănos bișnițar. Iară concluzia acestui exercițiu de imaginație nu este deloc imaginară. Este cât se poate de concretă. Ia forma ploșniței Cristian Popescu Piedone.
Chiar dacă are infinite vini — denunțate și documentate de alții mai bine —, cadavericul excrement Popescu Piedone se remarcă printr-un singur lucru: n-a făcut niciodată nimic la nivelul cel mai înalt. Nici bișniță, nici securism, nici clientelism, nici măcar scandal sau bălăcăreală. A fost relativ mediocru în aproape toate blăstămățiile comise. Și extrem de rudimentar. Noi presupunem că de asta are și succes la publicul electoral din zonele ghetoizate ale Bucureștiului. Acei cetățeni lipsiți de orice — de la mijloace materiale până la personalitate — se pot identifica lejer cu primitivismul civilizațional și mediocritatea-n abilități.
Iară două aspecte confirmă acest unghi de abordare: n-a făcut pușcărie pentru vreun mare tun, ci pentru c-a semnat ca primaru’ + fi-su e mai prost ca el din toate punctele de vedere. Credem că Piedone trebuie dat prin mașina de tocat și-apoi aruncat la porci. Nimeni nu i-ar simți lipsa, cum nimeni nu duce dorul căcatului măturat de ploaie.  

Hoit Viu: 1957 – .
Data Ideală Deces: 26 august 1957.
Meserie: N/A.
Categorie Nesimțită: animal jegos.
Foto: psd.ro.

Lepădătura moșnejească de Paul Stănescu este o insultă ambulantă, căci prea cuvântătoare nu e. E o insultă la adresa regnului animal — orice comparație cu orice jivină e defăimătoare la adresa jivinelor —, la adresa speciei — nimeni nu-l poate plasa, cu bună-credință pe Paul Stănescu laolaltă cu alți homo sapiens —, la adresa poporului sau comunității din care fraudulos face parte.
Stârpitura securistică de Constantin Stănescu, membru marcant al comunității din Vișina, Olt (populație aprox. 2500 de locuitori), văzând c-au ieșit din vintrele sale mizerabile doar neviabile vietăți micro-cefale, s-a gândit că-i poate căpătui doar dacă le face legătura cu tovarășii săi de delațiune. Așa au ajuns primitivii frați Paul și Alexandru directori de CAP, iar apoi patroni ai firmelor agricole constituite pe cadavrele cooperativelor.
Cum se găsesc o sumedenie de gunoaie asemănătoare în Țara Oltenească, excrementele din Vișina au reușit să încropească o rețea impresionantă de nelegiuire prin județ, repede incorporabilă în mamutul bișnițăresco-securistic zis PeSeDeu. Iar pe la începutul acestui secol, famelia dirijată de marele excrement oltenesc Paul Stănescu s-a gândit s-a gândit să pună șaua pe agricultura românească, așa damblagită cum a ieșit după nesfârșiții ani ‘90.

Ciordind, cu binecuvântări entuziaste de la partid, din fonduri locale, naționale și europene, șleahta Stăneștilor a căpătat proporții latifundiare. Mai recent, a reușit să-și plaseze la vârful ministerului de resort două slugi dintre cele mai răpănoase: nespălatu’ de Adrian Chesnoiu și boschetarul total analfabet de Florin Barbu.
De altfel, e un adevăr universal recunoscut că în ultimele două decenii pentru titlul de Cea Mai Jegoasă Organizație din România (de orice fel, nu doar politică) se bat în fiecare legislatură PeSeDeu Olt cu PeNeLeu Sector 1 (adus la un asemenea grad de proeminență banditească de gunoiul Andrei Chiliman).
Ar fi total eronat să ne gândim la Stănești ca la genii ale delapidării sau clientelismului. Ilustrativ în acest sens e că, atunci când se vede nevoit a obține consimțământul oricât de pasiv al oltenilor de rând, patogenul excremental de Paul Stănescu n-a putut scoate nimic mai original decât Festivalul de la Căcâna.
Paul Stănescu (și famelia) trebuie strivit fără prea multă vorbă, până când vor rămâne din el doar dâre de limfă pe asfalt, fără să se poată reconstitui ce soi de căcat și-a găsit sfârșitul pe-acolo.

Hoit Viu: 1977 – .
Data Ideală Deces: în fiecare zi.
Meserie: șpăgar.
Categorie Nesimțită: bișnițar jegos.
Foto: stirileprotv.ro.

Unul dintre clienții (indirecți, ce-i drept) lui Stănescu a fost căcatul de Darius Tîrlov. Tîrlovul a fost primul dintr-o serie de tineri „finanțiști” care trebuiau să scoată țara din căcat prin intermediul competențelor lor extraordinare. Binecunoscuți ca aerieni totali care n-au finanțat în viața lor nimic, lepădătura securistică Eugen Tîrlodorovici și micul hemoroid neoliberal Vasilică Cîțu sau buboiul hipertrofiat Dan Vâlceanu fac parte din această serie. Am putea adăuga că, totuși, Tîrlovul a finanțat timp de șase luni o șaormerie falimentară cu banii lu’ tac-su (alt hoț și el), dar și că Cîțu a finanțat WC-urile publice din Des Moines, dar doar cu câte 50 de cenți odată.
Chiar dacă Cîțu sau Tîrlodorovici au fost și sunt niște catastrofe în continuare, Darius Tîrlov a fost, cu siguranță, cel mai mare impostor într-ale finanțelor de la magnificul duo pedelist de antropoizi-contabili Pogea & Ialomițianu. E o mare minune cum dreacu’ de ne mai primesc ăia pe la consiliile europene cu asemenea echipe nedemne nici de Timor-Leste.

Cunoscut drept pesedistu’ cu Picassou’-n cavou, bișnițarul jegos de Darius Tîrlov s-a remarcat doar prin tupeul său incomensurabil și recordurile consecutive doborâte într-ale furtului din primărie în cele 2+ mandate la Slatina. Când mai zice cineva de ce competent a fost de-alde Victor Viorel sau „Pușca și cureaua lată/Ce PeSeDeu aveam odată”, ar fi bine să i se reamintească de statutul de éminence grise a bișnițarului de telefoane Darius Tîrlov. Norocul nostru e că niciodată nu s-a respectat măcar 5% din conținutul vreunui program de guvernare-n România post-comunistă, c-am fi belit belengheru’ grav cu operaționalizarea diariei cerebrale a împuțitei jigodii Darius Tîrlov.
Faptul c-a fost extrădat fără prea mari probleme, demonstrează că nimeni nu prea vrea să se asocieze cu Tîrlovul, fie și șpăguit cu vreun Renoir. Acuma, noi nu înțelegem de ce astfel de pericole publice totale nu sunt sinucise prin pușcării. La Tîrlov ar fi relativ simplu, el trebuie înecat în flegme. Și-apoi îngropat, bineînțeles, pe veșnicele plaiuri de la Căcâna.

Cât mai aveți de gând să abuzați de răbdarea noastră? GUNOAIELOR!